Despre Începuturi

Deși suntem la începutul unui nou an, subiectul despre care vreau să vă vorbesc nu este acesta, ci unul de care, că vrem sau nu vrem, se leagă întreaga noastră viziune despre lume și viață, ba chiar viața însăși și mai mult decât atât (dacă într-adevăr există ceva dincolo de cei 40-80 sau 90 de ani pe care îi trăim în această lume).

Aș vrea, împreună cu mine, să vă gândiți încă o dată, la una dintre (probabil) cele mai importante întrebări cu care oamenii de pretutindeni și din toate timpurile și-au frământat mintea: Cum a început totul? Cum a apărut Universul nostru? Apariția Cosmosului este marcată de Scop sau constituie o simplă Întâmplare fericită?

Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu ar purta cu ele consecințe extrem de importante, probabil subiectul ar viza doar pe câțiva curioși ori pe filosofi. Însă, așa cum vom vedea, perspectiva asupra vieții și chiar destinul tău, depind de ceea ce alegi să crezi, în primă fază, despre Începutul Universului.

Și cum a Început totul? Cum a apărut Universul (timpul, materia și spațiul)?

Există, cu privire la acest subiect, două (dacă nu chiar trei) mari teorii demne de luat în seamă: teoria Big-Bang, teoria creaționistă și teoria Cosmosului etern.

Teoria Universului etern a fost explicația lui Aristotel și a școlii grecești antice cu privire la existența Universului. Aceasta presupune că spațiul, timpul și materia au existat din totdeauna, neavând un început sau că, așa cum spunea Platon, deși materia are un început, elementul spațio-temporal a existat din veșnicie. Așadar, potrivit grecilor antici, Universul (într-o formă sau alta) a existat dintotdeauna, acesta neavând o cauză care să-l genereze.

Teoria Big-Bang, fundamentată la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului XX de câțiva oameni de știință renumiți, printre care George Gamow și Fred Hoyle, presupune faptul că întreg Universul își are originea într-o explozie de proporții cosmice ce a avut loc în urmă cu aproximativ 13 miliarde de ani. Atunci, un punct extrem de mic, infinit de dens și de cald, denumit singularitate, a explodat, producând miliarde de galaxii cu stele și planete, printre care și planeta noastră dragă Pământ. Aceasta este istoria apariției Cosmosului din perspectiva multor oameni de știință.

Teoria creaționistă, susținută în Antichitate de către evrei, iar mai apoi de către creștini, presupune că Universul (spațiul, timpul și materia) a fost creat din nimic, de către o Ființă Atotputernică ce a existat înainte de timp și spațiu (Dumnezeu). Teoria are la bază afirmația din primul verset al Bibliei, care spune că „la început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.” (Geneza 1:1). Așadar, potrivit teoriei creaționiste, Universul cu miliarde de galaxii, stele și planete, a luat ființă din voința unei Persoane Inteligente, Eterne, fiind rezultatul lucrării unui Mare Arhitect. El a creat nu doar materia, ci și timpul și spațiul, situându-se în afara lor. Aceasta este explicația creștinilor (și nu numai) cu privire la apariția Universului, afirmând că există o Cauză Primară care l-a adus în ființă.

Pe scurt, acestea sunt cele 3 mari teorii alternative pentru existența Universului. Dar care să fie adevărată? Este vreuna oare susținută și dovedită veridică de către știință? Care dintre cele 3 se potrivește mai bine realității? Să fie oare Universul etern, iar materia să existe din totdeauna? Să fii început totul cu o explozie cosmică accidentală și lipsită de scop? Să fie Universul oare opera de artă a unui Mare Artist care să fi avut un plan cu creația Sa?

Răspunsurile și analiza celor 3 teorii le veți afla în următoarea postare, peste câteva zile.

Până atunci, doresc să vă urez un an nou binecuvântat!

Publicitate