Un Craciun ne-fericit!

E 25 decembrie. Orasul s-a pregatit de sarbatoare, impodobindu-se sub mii de luminite sclipitoare. Bradul artificial e bine ornamentat cu beteala argintie, globulete multicolore si cateva fundite. Mosul a sosit cu sacul plin de daruri, facand abstractie de orice recesiune. Familia este reunita in jurul mesei supra-incarcate cu tradiotionalele sarmalute, friptura de porc taiat in ajun, carnati de casa, cozonaci proaspeti, prajituri de tot felul, nelipsitul vin fiert si altele care nu au mai avut loc pe masa de 12 persoane in jurul careia s-au asezat cei 5 membrii ai familiei.

E momentul in care oamenii prind ragaz sa se gandeasca si la ceilalti, iar cu aceasta ocazie isi fac diverse cadouri, incercand parca, stangaci, sa scape de o indatorire pe care au uitat-o in tot restul anului. Felicitari cumparate gata-scrise, mesaje sablon, mailuri trimise de cele mai multe ori la gramada.

Fericirea se aprinde repede: la unii cu paharele de bere, la altii mai buni cu emisiunile de la tv, iar la altii mai lenesi cu un somn bun dupa o masa copioasa. Important e ca toti sunt fericiti acum.

Seara, cativa ies la plimbare pe strazile luminate din centrul orasului pentru a se holba la bradul din fata prefecturii, dupa care se intorc acasa pentru a se pregati de culcare.

Si asta-i farmecul Craciunului! Un Craciun fericit tuturor!

Dar stati! Cred ca am uitat ceva… nu mai stiu exact, dar parca aceasta sarbatoare amintea de un Pruc, Unul care a strabatut o distanta infinita spre a se naste intr-o iesle din Betleem… un Fiu de Dumnezeu coborat pentru a ne mantui… parca despre asta sa fi fost vorba si nu despre porcul taiat, despre brad si luminite, despre cozonaci si vin, ori despre un anume Mos Craciun care nici macar nu exista.

Dar ce ma mira!? Nu a fost la fel si atunci cand S-a intrupat? Oamenii au fost mult prea ocupati cu fericirile lor ca sa-L bage in seama. I-au dat un pic de atentie abia 33 de ani mai tarziu cand l-au rastignit pentru a putea rasufla usurati ca acum isi pot vedea de cozonacii lor si de friptura, si de Mosul lor de atunci.

Si ce e trist… ca oamenii tot nu sunt fericiti.

S-au inselat amarnic. Nu exista Craciun fericit fara Prunc! 

Ascultati cu atentie:

Alinn V. 25.12.2011

Publicitate

Read Full Post »

E timpul sa va colind!

E 23 decembrie, iar glasurile colindatorilor se aud tot mai incet si mai rar pe strazile noastre cu fiecare an al istoriei. Spiritul colindelor de altadata e rastignit de comoditatea nascuta prin egoismul nostru.

Copiii acestei generatii considera supra-omenesc si inutil efortul de a canta vecinilor albiti de vreme care ii asteapta-n prag in seara de colind. Cei mai multi nu stiu ce inseamna bucuria de a aduce un zambet pe chipurile celor din jur, satisfactia ca, printr-un simplu gest, batranica de la etajul doi va fi primit in inima ei un strop de speranta pentru viata.

Traditia aceasta nu are legatura cu ceea ce primesti, ci cu ceea ce poti oferi oamenilor. Si nimeni nu e atat de sarac incat sa nu poata darui o urare…

Obiceiul colindelor nu trebuie ingropat. Vestirea Nasterii Mantuitorului trebuie sa rasune peste munti si vai!

Cred ca a sosit timpul sa va colind:

Intregul farmec al sarbatorilor de iarna sta descris in colinda ce urmeaza:

Pentru ca acum 2000 de ani s-a intamplat ceva…

Iar acest colind il dedic tuturor celor ce sunt departe de casa:

Va doresc tuturor Sarbatori fericite!

Alinn V. 23.12.2011

Read Full Post »

Ce faci cu viata ta?

In urma cu cateva zile, aflandu-ma intr-o vizita la tara, privirea mi-a intepenit pe campul ingalbenit. M-a cuprins brusc nostalgia gandindu-ma cat de iute a zburat timpul, cum s-au metamorfozat culorile, cat de repede a trecut inca o vara. Parca ieri era aprilie cand totul inverzea chemandu-ne la un alt inceput.

Apoi mi-am dat seama ca, in fond, nu vara a trecut, nu timpul, ci s-au scurs trei luni din NOI, inca un anotimp din viata noastra. Intelegeti? Noi suntem cei care trecem! Un om intelept numit David scria acest adevar, cu cateva mii de ani in umra, intr-unul din poemele sale: Omul, zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp. Cand trece un vant peste ea nu mai este, iar locul pe care-l cuprindea nu o mai cunoaste. (Psalmul 103)

Candva, mai devreme sau mai tarziu, nu vom mai fi aici…nici eu, nici tu. Cu fiecare zi, cu fiecare ceas si clipa ne apropiem tot mai mult de inevitabila trecere, pentru ca asa cum spunea Marin Preda, cu o moarte toti suntem datori.

Si pentru ca viata ne e asa scurta- e doar un abur, o scanteie- te intreb: ce faci cu ea? pentru ce existi?

Traim adesea pentru lucruri neinsemnate, pentru fleacuri. Ne straduim sa strangem cat mai multi bani, sa avem o casa cat mai luxoasa si mai mare, sa ne imbogatim vitrina cu diplome si medalii ori sa castigam un nume. Facem un sens pentru existenta din a fi impliniti in dragoste, a avea o familie, a ne creste copiii si a-i vedea mai tarziu realizati, a calatori peste hotare, a ne innobila mintea cu informatii, a practica sportul preferat, a respira aerul de primavara, a pierde vremea.

Astfel, trecem prin viata cautand mici pietricele scanteietoare, nestiind ca am fost fauriti sa gasim Diamantul cel mai de pret, care se afla sub ochii sufletelor noastre.

Despre acest diamant, despre scopul suprem, despre ce trebuie sa facem cu viata noastra si pentru ce ni se da un timp sa fim vii as vrea sa va scriu in cele ce urmeaza.

Raspunsul la cautarea sensului il gasim in cuvintele Bibliei, care spune ca Dumnezeu a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. (Faptele apostolilor 17:27).

Asadar, avem suflare de viata, existam, respiram pentru o vreme (70-80 de ani) ca sa ne indreptam gandul si inima spre Dumnezeu. Timpul petrecut in aceasta lume ni-i dat sa-L cautam pe Iisus Hristos, sa ne aflam mantuirea sufletului in El si sa catigam Cerul pentru eternitate.

Cat timp traiesti poti realiza multe, insa daca nu L-ai gasit pe Dumnezeu ai trait d-e-g-e-a-b-a!

Tu ce faci cu viata ta?

Nici nu iti imaginezi cat de repede va trece!

Alinn V. 09.09.2011

Read Full Post »

Declaratie de dragoste…

Acesta este un post foarte scurt deoarece sunt constient ca oricat as incerca cuvintele mele nu sunt suficient de capabile pentru a descrie cea mai frumoasa declaratie de dragoste din cate au existat vreodata- Dumnezeu isi declara iubirea absoluta si neschimbata fata de noi prin Iisus Hristos care a fost sacrificat de dragul nostru. E declaratia ce rasuna peste veacuri: te iubesc cu o iubire vesnica!

Urmatoarea piesa ne descopera o farama din inima lui Dumnezeu:

Dumnezeu nu a inselat niciodata pe nimeni. El chiar ne iubeste!

Alinn V. 26.10.2010

Read Full Post »