Poate aparea viata in mod accidental?

In urma cu cativa ani, in lucrarea mea de licenta „Credinta crestina in relatie cu stiinta”, mentionam urmatoarele:

Studiul lumii vii arată că între lumea lipsită de viață și cea vie există o imensă prăpastie, diferența dintre cele două reprezentând „cea mai dramatică și mai fundamentală dintre toate discontinuitățile găsite în natură.” Geneticianul Michael Denton remarca faptul că „între o celulă vie și cel mai ordonat sistem non-biologic- cum ar fi un cristal sau un fulg de zăpadă- se află un abis atât de vast și de absolut, încât depășește orice limită a capacității noastre de a-l înțelege.”

În acest sens, demn de remarcat este faptul că și cele mai mici organisme unicelulare, cum ar fi bacteriile, a căror masă este de o mie de miliarde de ori mai mică decât gramul, reprezentând adevărate microfabrici, compuse din elemente cu un design de mare precizie și formând mecanisme moleculare uimitoare, care la rândul lor sunt alcătuite din aproape o sută de miliarde de atomi, sunt cu mult mai complexe decât orice mecanism conceput de inteligența umană și, în mod cert, fără egal în lumea lipsită de viață (non-biologică).

Gândindu-ne la acestea, devine foarte greu de crezut și extrem de improbabil ca viața pe pământ să fi evoluat din materie lipsită de viață, ca urmare a acțiunii forțelor oarbe și lipsite de scop din natură.

Publicitate

Read Full Post »

Fără Dumnezeu în Univers

„Fără Dumnezeu, universul nu oferă nimic altceva decât disperare. Dacă nu există
nicio putere mai înaltă care să îi confere omenirii valoare şi un scop, orice idee de existenţă încărcată de sens este o iluzie. Dacă ai luat fiinţă în mod accidental, fără niciun plan, şi dacă existenţa ta are o limită dincolo de care nu există
altceva decât vidul uitării, cum îţi poţi aduna suficiente motive pentru a te scula din pat dimineaţa? Şi ce contează cum îţi petreci orele, zilele şi anii? Oricât de importante ar părea planurile şi activităţile tale în acest moment, cum poţi găsi o semnificaţie reală în ele dacă tot ce faci este lipsit de scop şi destinat unui final spulberat în nimicnicie când universul va dispărea?

Într-un articol despre începuturile universului, Rick Gore, senior editor la revista National Geographic, scria: „Deci care este rostul unui univers care îşi are sfârşitul într-o astfel de dispariţie? Cu cât înţeleg mai multe despre univers, cu atât mai mult mă sâcâie această întrebare. Nu am niciun răspuns, în afară
de câteva amintiri care nu se vor destrărna.: „

Putem să-l iertăm cu uşurinţă pe domnul Gore pentru încercarea de alinare a disperării sale cu retorica unei gândiri iluzorii, dar ştim cu toţii că dacă această concepţie despre Univers este corectă, amintirile sale se vor destrăma. Trecerea în nefiinţă a universului nu va lăsa nimic în urmă, nici măcar o amintire.

Necredincioşii trebuie să împărtăşească
disperarea domnului Gore. Pentru ei, istoria universului este tragedia încărcată de cruzime a materiei care se aduce pe sine la viaţă, ajunge la conştiență de sine, se înalţă
la stadiul de inteligenţă şi se visează în veşnicie, numai pentru a înfrunta o inevitabilă, inalterabilă şi desăvârşită dispariţie.”

Josh Mcdowell, In cautarea certitudinii

Read Full Post »

O carte pe lună: Dumnezeu nu crede în atei

Pentru ultima lună de vară, vă recomand cartea lui Ray Comfort, Dumnezeu nu crede în atei.

Dumnezeu nu crede în atei este o carte care demontează pretențiile ateismului, respectiv evoluționismului, de a fi un sistem de convingeri bazat pe date științifice și dovezi observabile.

Contrar opiniei populare, existența lui Dumnezeu poate fi dovedită absolut științific, fără nici o referință la credință sau Biblie. Este, de asemenea, posibil să dovedești că Biblia este de origine supranaturală. Acesta este scopul prezentei cărți. Ea îi va arăta ateului că, de fapt, ateismul lui nu există, va da pe față adevăratele motive invocate de agnostici, și va întări credința creștinului.

De altfel, cartea de față a inflamat spiritele în rândul ateilor:

„Cartea aia idioată!” Ron Barrier, purtător de cuvânt al Asociației Americane a Ateilor.

„Am fost surprins și un pic zdruncinat – argumentele (lui Ray Comfort) privitoare la designul inteligent au fost foarte convingătoare!”- mesaj de pe blogul ateilor americani.

„Exista sau nu Dumnezeu. Ambele posibilități sunt înspăimântătoare!”- un om de știință rus.

Ray Comfort a conferențiat la Universitatea Yale pe tema ateismului și a fost invitat să vorbească la Convenția Ateilor Americani. Activitatea sa este recunoscută de Franklin Graham, Josh McDowell, dr. D. James Kenedy și mulți alți binecunoscuți lideri creștini. A publicat articole în revista Decision, a lui Billy Graham, și în materialele evanghelistice publicate de Campus Crusade for Christ. Scrierile lui sunt folosite de către Moody Bible Institute in Basic Life Priciples și de către Institute for Scientific and Biblical Research. A scris, de asemenea, alte treizeci și cinci de cărți.

Iată un amplu interviu, cu întrebări provocatoare adresate ateilor, marca Ray Comfort:

Nu uitați să selectați subtitrarea!

P.S. Pentru cei interesați, ofer în dar, primului doritor, cartea Dumnezeu nu crede în atei!

Read Full Post »

Exista Dumnezeu!

Ratiunea imi spune: exista Dumnezeu! altfel, ce rost am avea?

In ultima vreme am tot contemplat asupra existentei lui Dumnezeu, atat din prisma dovezilor crestine cat si a probelor ateiste aduse impotriva Divinitatii,  incat la un moment dat, incercand sa imi imaginez o presupusa inexistenta a Sa, mintea mea a esuat in cautarea unui rationament pertinent.

Daca nu ar exista Dumnezeu, asta ar insemna ca suntem iviti din haos, veniti de niciunde si indreptandu-ne spre nicaieri, iar viata noastra nu ar fi decat un accident stupid, traind fara vreun scop determinat, sub legile hazardului; in acest sens mintea mea nu ar putea gasi raspunsuri concrete, verosilime pt intrebari precum: de ce traiesc? care-i sensul existentei mele? de unde vin si incotro ma duc?. Deci afirmand ca Dumnezeu nu exista, nu fac altceva decat sa imi pun propria viata sub conturul grav al unui total nihilism.

Insa ratiunea mea nu poate accepta asa ceva. Cum adica sa traiesc pentru nimic?

Doar cand admit ca Dumnezeu exista, ca El a creat Universul si ne-a daruit fiecaruia viata, ca in El ne gasim sensul existentei si menirea, atunci totul capata cu adevarat un inteles logic, deslusit, rational.

Dincolo de orice dovada sentimentala, exterioara ori subiectiva a existentei lui Dumnezeu, insasi ratiunea aceasta mi se pare cea mai puernica dintre toate.

‘Dumnezeu exista’ e cea mai rationala situatie din cate exista!

Alinn V.  14.05.2010

Read Full Post »