Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

27

Au trecut 27 de ani de la prima suflare. Daca sunt multi sau putini nu stiu sa spun, stiu doar ca au trecut repede, ca un sunet. (Parca ieri a fost cea mai veche aniversare de care imi pot aminti, cea de la 4 ani.)

De atunci s-au intamplat multe, printre care si cel mai important lucru din viata mea, cand la aproape 14 ani am luat decizia sa ma dedic lui Isus Hristos. Nu regret si nu am regretat niciun moment ca am luat in adolescenta aceasta hotarare. De fapt, cine ar putea regreta asa ceva!?

Au fost 27 de ani plini de binecuvantari si favoruri, in care Dumnezeu a fost credincios si mi-a dat la timpul potrivit tot ceea ce am avut nevoie: a pus langa mine exact oamenii care trebuiau a fi (ce ar fi fost viata mea fara unii dintre ei), mi-a dat putere, spirjin, sanatate, circumstante in care sa ma pot maturiza, si a ingaduit exact atatea probleme incat sa ma scoata la finalul finalului exact asa cum ma doreste El si astfel incat sa-L pot cunoaste mai bine.

Au fost insa si momente grele, cu precadere in ultimii doi ani, cu nopti negre pentru sufletul meu, gropi ale marianelor, infrangeri, durere, sfasieri, o profunda cunoastere a propriilor neputinte, clipe in care sufletul meu a ramas in viata doar datorita unor promisiuni pe care El mi le-a facut in bunatatea si mila Sa si de care am ramas agatat pana in momentele de fata.

Stiu ca fara aceste fagaduinte as fi fost de multa vreme rapus. Stiu ca, desi lucrurile nu sunt in totalitate cum as vrea eu sa fie, si inclusiv eu nu sunt cum as dori, totusi, toate vin din mana Lui buna (ori sunt ingaduite de El) si au un scop bine stabilit: gloria Lui. Si mai stiu ca un caine viu (fie el schiop ori legat pentru o vreme) face mai mult decat un leu mort, oricat de mare, frumos si grozav ar fi acesta din urma (Eclesiastul 10:4b). 

Am implinit azi 27 de ani si am scris, nu pentru voi, pentru ca nu am lectii de predat, ci pentru mine, pentru ca vreau ca aceste cuvinte consemnate in valea umbrei mortii sa ramana un stalp de aducere aminte peste vremuri cand lucrurile vor fi asa cum El a promis si cand voi bea pe saturate din paharul izbavirilor Lui.

 

 

Anunțuri

Read Full Post »

lumea adam(a)ică

Notă: Text autobiografic, nu științifico-fantastic. Care spune că un anumit tip de revelație nu s-a înecat de veci în paranteza furtunoasă și înspumată a istoriei. Că Dumnezeu (încă) e liber să ne vorbească și într-un fel, și în altul.

„Și vineri, și treișpe” e o vorbă în popor. Însă 13 mai nu e ca toate zilele. E… adică ar fi fost ziua mamei. Pe când mama a împlinit o veșnicie, eu abia am făcut 3 anișori. Sunt un copil precoce – scriu jurnale cu semne și dese(m)ne. Ca să (nu) le înțeleagă les grandes personnes. De fapt, n-am mai vrut să scriu de atunci. Și totuși…

În cabinetul Profesorului, atmosfera e calmă, ca întotdeauna.

Vezi articol original 831 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Totul prin Har

Ce prețios ar trebui să ne fie harul lui Dumnezeu, înțelegând că el ne-a fost acordat prin sacrificiul lui Hristos la cruce. Ajută-ne, Doamne, să creștem în har!

Felinar pe cale

Mulţumiţi todeauna Domnului”. Citim versetul acesta şi încercăm să îl aplicăm ad-literăm. Şi bine facem! Însă, de cele mai multe ori, ne îmbogăţim limbajul, dar nu şi inima. Ce vreau să spun prin asta? Auzim o predică sau citim ceva despre mulţumire şi despre necesitatea acesteia în viaţă credinciosului şi ne dăm seama că ar trebui să o punem în practică. Şi astfel, în rugăciunile noastre, nu uităm să adăugăm şi anumite formule evidente de mulţumire. Spunem ‘mulţumesc’ Domnului pentru aer, apă, mâncare, familii şi nu uităm să facem acest lucru pentru că aşa scrie în Biblie, că trebuie să mulţumim. Problema este la cuvântul “trebuie”. Nu spun că nu trebuie, ci spun că înţelegem greşit şi aplicăm greşit mulţumirea.

Un om mulţumitor nu este acela care spune de cele mai multe ori “mulţumesc”, ci acela care este cel mai pătruns de nevrednicia sa.

Eram mai mic, cred că…

Vezi articol original 420 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: