M-am gândit ca acest spațiu să fie dedicat exclusiv întrebărilor voastre. Păstrând limita bunului simț, pot fi puse întrebări în legătură cu orice subiect care merită discutat.
Sunt dispus la dezbateri și confruntări de idei, în măsura în care acestea sunt realizate fără a recurge la atacuri asupra persoanei și dacă eventualele concluzii pot fi considerate benefice participanților.
Pentru întrebările prea personale ca să poată fi rostite într-un astfel de spațiu public, aveți la dispoziție, la rubrica Contact, adresa mea de email.
Kristallherz 
As avea si eu o intrebare mai grea…
De ce ingaduie Dumnezeu saracia ?
De ce unii au bani de se imbuiba si nu stiu ce sa faca cu ei si altii care au pe inima sa daruiasca nu au de unde si ce sa dea ???
Va multumesc mult.
Într-adevăr, o întrebare grea.
Aș spune că Dumnezeu respectă prea mult libertatea omului ca să intervină și să aranjeze lucrurile în societate asemenea unui șahist care mută niște piese pe tabla de șah.
Dumnezeu a lăsat omului libertate. Libertate pe care unii o folosesc strângând grămezi de bani, subjugându-i în același timp pe alții. Iar Dumnezeu nu vrea să intervină în toate cazurile restabilind ordinea, pentru că asta ar însemna să frângă libertatea omului.
Așa că El a creat o lume liberă, o lume care însă într-o zi va fi trasă la răspundere.
Cred că sărăcia celor din jurul nostru vorbește mai mult despre răutatea omului și avariția celor ce au destul dar țin pentru ei, decât despre Dumnezeu. Cred că responsabilitatea pică pe umerii oamenilor.
Spunea cineva că actualmente există pe Terra resurse încât toți oamenii acestei planete ar putea trăi foarte bine, dacă ar fi corect repartizate. De ce nu se întâmplă asta? Nu pentru că Dumnezeu nu ar vrea, ci pentru că oamenii nu vor și pentru că nu le pasă de cei săraci. Iar Dumnezeu nu vrea să-i oblige, pentru că asta ar însemna ca umanitatea să fie transformată într-o lume de marionete, în care fiecare om să fim setat să binele, dincolo de voința lui.
Revenind la întrebarea ta: de ce îngăduie Dumnezeu sărăcie?
Pentru că ne respectă prea mult libertatea și ar dori ca oamenii să facă dreptate din proprie inițiativă, nu constrânși.
Va multumesc!
Da, intr-adevarat s-a estimat ca daca averea celei mai bogate familii din lume ar fi impartita ar avea toti oamenii de pe terra ce sa imbrace si ce sa manance, strictul necesar…
Este adevar ca responsabilitatea pentru cei saraci o avem noi. chiar nu pot sa im imaginez sa conduc o masina scumpa cand sunt atatia saraci; asa cum scrie in Bibie, pe saraci îi aveti intotdeauna cu voi.
Exista masini mult mai bune si la preturi modeste, oricum cele noi si scumpe nu sunt la calitatea pretinsa…
Desi nu vom primi raspuns la toate intrebarile, totusi nu ma pot impaca cu ideea de ce unii au pe inima sa daruiasca si nu au de unde si ce sa dea…
Nu poti sa îi zici unui sarac: ma voi ruga pentru tine sau, cum scrie in Biblie, du-te si incalteste singur!
Atat imi doresc ca cei care au pe inima sa primeasca calauzirea la ce usi sa bata pentru cei saraci, in cazul cand asta e in planul lui Dumnezeu, caci exista si varianta ca pe unii Domnul ii tine saraci ca numai asa ar fi smeriti si creidinciosi.
Adevarul e ca nu e usor sa ai bani si sa ii imparti acolo unde trebuie pentru ca sunt multi care cer si trebuie sa ai o relatie vie cu Domnul ca sa stii unde si cat sa dai.
Poate ca si cei care au pe inima sa daruieasca ar trebui sa fie suficient de crescuti spiritual ca sa nu imprastie banii, ci sa lucreze cu intelepciune…
Pana la urma le descalcim cumva 🙂
Multa binecuvantare si spor in tot ce faceti!
E atât de important să învățăm să fim darnici cu ceea ce avem, nu cu ceea ce am vrea să avem.
Și, așa cum spuneai trebuie să avem ochii deschiși la nevoile celor din jur (pentru că întotdeauna vor exista săraci) și inima largă să-i ajutăm atunci când ne stă în putere, iar nu să ne ascundem lipsa dărniciei în spatele unor cuvinte de genul: mă voi ruga pentru tine.
Nu e ușor să ai mulți bani. Cu cât ai mai mulți, cu atât tentația confortului personal e mai mare. La fel și ispita de a-i uita pe ceilalți.
Domnul să ne dea har să facem ce ține de noi, la nivelul și posibilitățile noastre!
Amen
În primul raspuns al acestui topic (Întrebări), ai spus: „Dumnezeu a lăsat omului libertate….”
Despre ce fel de „libertate” vorbesti tu?
Înțeleg unde vrei să ajungi. Și când înțeleg asta, îmi e greu să îți dau un răspuns concret, pentru că știu ce urmează.
Dumnezeu lasă omului libertate, în sensul în care omul nu este o mașinărie setată de Dumnezeu să facă ceva sau să nu facă ceva. Are voință liberă de a acționa. Desigur, nu totală. Odată cu Căderea lui în păcat, voința aceasta liberă a fost alterată și subjugată naturii sale decăzute.
Însă, voința liberă a omului nu exclude faptul că „Dumnezeu face tot ceea ce vrea.”
Există numeroase versete în Biblie prin care omul este încurajat să acționeze într-un fel sau altul, să aleagă, fapt care presupune că el are de la Dumnezeu această capacitate: „Alege viaţa, ca să trăieşti…” (Deuteronom 30:19), „Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!” (Amos 5:4), „El zicea: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:2), „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile…” (Evrei 3:7-8). Acestea nu pot fi negate sau desfințate.
De altfel, există locuri în Scriptură care vorbesc despre faptul că Dumnezeu ordonează lucrurile și că voia Lui se face, oricât ne-am zbate noi. ” Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: Ce faci?” Daniel 4:35, „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (Romani 9:15-16) etc.
Nu înțeleg de ce trebuie să afirmăm doar una dintre ele, negând-o pe cealaltă.
Ce este asa de greu sa se inteleaga ca de fapt omul, da intr-adevar „Are voință liberă de a acționa..” si aceasta si inainte de mantuire. Dupa aceea Dumnezeu da vointa, dupa cum este scris: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. (Filipeni 2:13)
Amin pentru cuvintele lui Dumnezeu pe care le-ai luat ca exemple: “Alege viaţa, ca să trăieşti…” (Deuteronom 30:19), “Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!” (Amos 5:4), “El zicea: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:2), “De aceea, cum zice Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile…” (Evrei 3:7-8).
Insa, citeste cu mai mare atentie si vei vedea ca in toate nu sunt decat indemnuri pentru ascultare. Niciunde in Scriptura nu este scris ca „omul poate allege neascultarea”. Aceasta este o minciuna, o invatatura nebiblica. Si cuvantul spune:
Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu…. (1 Petru 4:11)
Cred că trebuie să privești dincolo de cuvinte, la ideea în sine, și nu la cuvintele care îmbracă ideea. Ori, dacă nu, ar trebui să stabilim mai întâi înțelesul unor cuvinte, pentru că am impresia că vorbim despre sensuri diferite.
Când spun că Dumnezeu a creat omul cu libertate între a alege să asculte sau nu, mă refer nu la faptul că Dumnezeu i-ar fi îndreptat spre a nu asculta. Nicidecum. Și da, ai dreptate nu există niciun îndemn în Biblie care să spună omului să aleagă neascultarea. Nici nu am spus asta, ci doar ai scos din context niște cuvinte.
Dar omul poate să aleagă să nu asculte? Fii foarte atent la exprimare! Omul poate să aleagă să nu asculte? Există această posibilitate? Dacă da, de ce sau din ce derivă? Aştept un răspuns.
Tu spui: „Fii foarte atent la exprimare!”. Eu însă spun că tu nu ești atent. Dar, hai să revedem cele scrise. Tu ai scris: „Dumnezeu a lăsat omului libertate” și „Dumnezeu a creat omul cu libertate între a alege să asculte sau nu.” Eu am spus că această învățătură nu vine din ADEVĂR.
Tu răspunzi: „Și da, ai dreptate nu există niciun îndemn în Biblie care să spună omului să aleagă neascultarea.”
Atunci, de ce nu asculți de ceea ce ai găsit? Și că „nu există niciun îndemn în Biblie care să spună omului să aleagă neascultarea”? Apoi să realizezi că nu există în Biblie decât o singură alegere „ascultarea”? Nu este nicidecum ceea ce ai susținut tu la început, că „Dumnezeu a creat omul cu libertate între a alege să asculte sau nu.”
Deci, hai să le luăm pe rând. Cade acest lucru sau încă îl mai susții? Ca să știu dacă putem să ne înțelegem asupra lucrurilor discutate.
Cat despre „Cred că trebuie să privești dincolo de cuvinte…”
R. Nu, nu se poate, fiindcă este scris în Biblie: „… învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris” (1 Corinteni 4:6). Iar dacă tu faci totuși acest lucru, dovedești ca ești în neascultare de Cuvânt. Și Scriptura spune: „Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi.” (1 Samuel 15:23)
Tu mai întrebi: Omul poate să aleagă să nu asculte? Există această posibilitate? Dacă da, de ce sau din ce derivă?
R. Ți-am mai răspuns și la cealaltă postare și o voi face și aici: Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii. (Eclesiastul 7:29)
Acum realizez că e vorba de semantică. Pentru mine unele cuvinte au un annume sens, iar pentru tine alt sens.
Când spun că Dumnezeu a lăsat omului libertate de a alege, nu înseamnă că Dumnezeu i-ar fi deschis poarta spre neascultare. Nu e ceva de genul: „eşti liber, poţi să nu asculţi de mine…”! Nicidecum. Ci Dumnezeu l-a îndemnat pe om, ba chiar mai mult, i-a poruncit să asculte, să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dumnezeu voia ascultare. Însă omul, amăgit de şarpe, de Satan care este originea răului, a ales să nu asculte. Deci omul avea capacitatea de a alege între a asculta de Dumnezeu şi a nu asculta de Dumnezeu, adică a asculta de şarpe, de Satan. Şi omul, spre nenorociraea sa, a ales să nu asculte de Dumnezeu…
Măcar de ar fi vorba doar de „semantică”, dar aici este vorba de învățături ce nu vin din cuvintele lui Dumnezeu, adică tu adaugi la cuvânt, deșii este scris: Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. (Proverbele 30:5-6)
Este ca și cum ai spune, „Chiar dacă nu scrie în Biblie, eu pot să scriu astfel pentru că se subânțelege așa”. Nu, aceasta nu-i este permis nimănui, chiar dacă mulți învățători mincinoși fac acest lucru (2 Petru 2:1).
Te joci cu cuvintele, deoarece zici: „Când spun că Dumnezeu a lăsat omului libertate de a alege, nu înseamnă că Dumnezeu i-ar fi deschis poarta spre neascultare. Nu e ceva de genul: “eşti liber, poţi să nu asculţi de mine…”! Nicidecum.”
Totuși, încă de la începutul discuției susții contrariul când spui: “Dumnezeu a creat omul cu libertate între a alege să asculte sau nu.”
Deci, dacă Dumnezeu nu spune decât: Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,.. (Deuteronomul 30:19b), de unde vine cealaltă învățătură” „“Dumnezeu a creat omul cu libertate de a alege să nu asculte”?
1. Trebuie să studiem un pic categoriile despre care vorbim. Vorbim limbi diferite, cu înţelesuri diferite. Eu spun ceva, iar tu înţelegi altceva.
2. Nu mă contrazic deloc când spun că Dumnezeu a dat libertate omului să aleagă între ascultare şi neascultare, iar asta nu însemnă că Dumnezeu a deschis omului posibilitatea de a păcătui. Dumnezeu nu i-a spus omului să păcătuiască, ci să asculte. Dumnezeu i-a poruncit ascultare. Tocmai aceasta implică faptul că omul putea (din nou acest cuvânt nesuferit- „putea”, atenţie nu „trebuia”), ispitit de Satana, să nu asculte.
3. Când Dumnezeu porunceşte ascultare, devine evident că acest lucru implică posibilitatea virtuală a neascultării. De ce ar mai fi poruncit atunci ca omul să asculte, dacă el nu putea şi nu avea posibilitate, adică îi era ceva imposibil, să nu asculte? Ce rost are să-i spui copilului să nu se atingă de sobă, dacă el oricum nu se poate atinge nicicând de sobă? De ce să le spui unor oameni să asculte de Tine, dacă ei oricum nu pot să nu asculte? Răspunde-mi la aceste întrebări.
Orice A implică existenţa unui non A, în cazul acesta ascultarea implică existenţa, ca posibilitate, nu ca necesitate, a neascultării.
La postarea ta „O viață pierdută” din 31 mai 2013, scrii: „Cealaltă perspectivă, contrară tendințelor noastre naturale, și descoperită prin Duhul Sfânt, este aceea de a trăi viața pentru Dumnezeu, … Ea înseamnă conștientizarea faptului că noi suntem aici pentru El și pentru a împlini planurile Sale. Înseamnă a alege ascultarea de El, chiar și atunci când aceasta pare în defavoarea noastră și conduce la suferință. Dragi prieteni, pe zi ce trece îmi devine tot mai clar faptul că Dumnezeu dorește ca noi (cei care ne numim creștini) să gândim dumnezeiește, asemenea Domnului Iisus, și în fiecare zi să renunțăm la noi înșine, la viața noastră, la pretențiile, visurile și precauțiile noastre și să trăim pentru El, de dragul Lui și pentru visurile Lui.”
Acest lucru este adevărat. Totul este biblic. Deci, este așa cum și tu ai menționat: „Înseamnă a alege ascultarea de El, chiar și atunci când aceasta pare în defavoarea noastră și conduce la suferință.”
Când spui: … și în fiecare zi să renunțăm la noi înșine, la viața noastră, la pretențiile, visurile și precauțiile noastre și să trăim pentru El, de dragul Lui și pentru visurile Lui.” Nu mai este loc nu-i asa, pentru a alege `neascultarea`!
Nu mai este loc de pentru că nu mai vreau sau, mai bine spus, pentru că El mi-a schimbat viaţa; dar există posibilitatea să o aleg, dacă vreau. Înţelegi? Păcatul pândeşte, Satan vine cu ispite, dar eu trebuie să aleg să ascult de Dumnezeu.
Tocmai acest lucru nu-l înțelegi tu, de exemplu tu zici: „… dar există posibilitatea să o aleg, dacă vreau.”
Ce să alegi? „Neascultarea”? Dar, tocmai acest lucru îl vrei tu tot timpul. Îți este dragă „neascultarea” și nu vrei nicidecum să cedezi. Nu ai adus nici-un verset care să vorbească de „alegerea liberă de a asculta sau nu”. Niciunul. Eu ți-am adus mai multe versete în care se vorbește de „indemnul”, sau „alegerea” ascultării, apoi chiar și tu ai găsit cu cale să spui că nu scrie în Biblie despre alegerea liberă a „neascultării” sau a „ascultării”, dar susții în continuare această minciună. Ca cineva să poată avea libertatea de a alege, trebuie să fie „două părți”, de exemplu în Faptele apostolilor 1:23 este scris: Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
In Biblie este scris indemnul „alege ascultarea”, dar nicăieri nu este scris „alege neascultarea”, totuși voi susțineți că este această „libertate”, despre care nu scrie nicăieri în Biblie. Că „neascultarea există” nu am tăgăduit acest lucru, dar am spus clar că nu scrie că Dumnezeu a dat omului alegerea liberă să asculte, sau să nu asculte. Că trageți voi concluzia? Asta este altceva, dar nu scrie. Eu am tot spus până acum, că nu scrie în Biblie și că voi susțineți ceva ce nu scrie. Voi nesocotiți Cuvântul lui Dumnezeu și treceți peste ce este scris, și aceasta pentru că nu ascultați de porunca Domnului care spune: învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris” (1 Corinteni 4:6)
Tu nu înțelegi că tu nu poți și nici nu vrei să vii tu cu de la tine putere la Dumnezeu?
Dacă cineva vreo dată, vine la „ascultare”, acest lucru nu se face decât de la Dumnezeu (Ioan 6:44). Nimeni nu vine pentru că a avut un vis, sau a citit undeva și apoi vine la Dumnezeu, sau că o anumită persoană ia vorbit și el vine la Dumnezeu. Nimeni nu vine la „adevăr” pentru că așa vrea el.
Isus este adevărul, El este singura cale spre viață (Ioan 14:6), El spune: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl,…” (Ioan 6:44).
El se îndură de cine vrea El, pentru că este Stăpân (Romani 9:15).
Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă. (Romani 9:16)
Nu trebuie să aduc un verset pentru că nu există în Biblie vreun îndemn pentru neascultare, şi nici nu am spus acest lucru. Nu pune asupra mea cuvinte pe care nu le-am spus.
Faptul că există o alegere din partea noastră e un lucru evident, de la sine înţeles. Oamenii sunt puşi în fiecare zi să aleagă: ei pot să aleagă fie binele, fie răul; pot alege să asculte sau să nu asculte de Dumnezeu. Nu înţeleg unde este problema. Dumnezeu ne îndeamnă să alegem ascultarea. El asta doreşte de la noi. Dar noi, în nebunia noastră, putem alege să nu ascultăm de El. Neascultarea nu este o imposibilitate, ci o posibilitate evidentă. Dumnzeu nu i-a spus omului să aleagă neascultarea. Dar ea există şi omul poate să o aleagă.
Mi-e limpede că nimeni nu vine la Dumnezeu fără ca mai înainte să nu fi fost atins de harul Său. Dar acest lucru nu vine în contradicţie cu voinţa omului. Există un moment în care omul, prin harul lui Dumnzeu, luminat de Duhul Sfânt, îşi dă consimţământul, se pocăieşte, se întoarce la Dumnezeu.
În încercarea ta de a sublinia o anumită latură, aluneci într-o extremă, şi uiţi de cealaltă latură. Încearcă să fii echilibrat. Există suveranitatea, bunătatea şi harul lui Dumnezeu, dar există şi un răspuns din partea omului, o alegere. Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni cu de-a sila.
Văd că o ții pe a ta. Mă tem să nu mă ostenesc degeaba pentru tine (Galateni 4:11). Tu chiar nu vezi pericolul? Spui mai întâi că “Dumnezeu a creat omul cu libertatea de a alege între să asculte sau nu.” Iar, acest lucru nu l-ai dovedit biblic. Acum însă, o schimbi și spui: „Nu înţeleg unde este problema. Dumnezeu ne îndeamnă să alegem ascultarea. El asta doreşte de la noi.” Exact! Acest lucru este biblic, numai că nu poți să spui: „Dar noi, în nebunia noastră, putem alege să nu ascultăm de El.”
Nu poți, în primul rând pentru că nu scrie acest lucru, iar dacă-l zici, încalci porunca și „treci peste ce este scris”, iar acest lucru este neascultare.
În al doilea rând acest lucru îl face tot omul, fără să aleagă. Orice om este fără pricepere (Romani 3:10-120.
Deci, din partea lui Dumnezeu nu există această „libertate” de a alege între ascultare sau neascultare. Dumnezeu a zis doar „Alege ascultarea”, care va duce la „binecuvântare, dacă veţi asculta de poruncile Domnului …”, căci de nu, va fi „blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului”.
Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul. (Deut. 11:26)
Citește mai departe cu atenție și vei vedea că aici este scris de rezultatul la ce se va întâmpla, deci va fi „binecuvântare” pentru ascultare și va fi „blestem” pentru neascultare. Dacă ar fi adevărat ceea ce susții că “Dumnezeu a creat omul cu libertatea de a alege între să asculte sau nu”, cum oare ar mai avea Dumnezeu autoritate? Dar, pentru că El este Domn și Stăpân, face tot ce vrea El: „Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare,..” (Romani 11:32) Unde mai este alegerea omului aici? Ar putea omul să spună: „Nu Doamne, Tu zici ce vrei, însă eu voi alege ascultarea, chiar dacă este scris că toți oamenii sunt în neascultare, eu am libertatea de a alege ce vreau eu”?
Dacă vei pricepe că nu este dată omului „libertatea” așa cum tot încerci să mă faci să admit acest lucru, vom continua. Vom putea trece mai departe, dar numai după ce vei pricepe acest lucru.
Desigur mi-ai mai pus și alte câteva întrebări, nu am uitat de ele, dar le vom lua pe rând.
Roagă-te ca Domnul să se îndure de tine ca să poți vedea adevărul.
Creştine drag, să recapitulăm:
1. eu spun că Dumnezeu l-a creat pe om cu voinţă liberă, aceasta însemnând posibilitatea de a alege deliberat să asculte sau nu. Omul are libertate. Fără această libertate nu ar fi putut exista o relaţie de dragoste între Dumnezeu şi om. Când cineva este contrâns să iubească, aceea nu mai este dragoste.
Omul a fost creat cu libertate de alegere, nu a fost setat să iubească, setat să asculte în mod automant, asemenea unei maşinării care funcţionează învârtind de cheiţă.
2. Acesta nu înseamnă că omul nu a fost creat bun, pur, perfect. Toate erau foarte bune, spune Însuşi Dumnezeu. Dar omul a ales să nu asculte de Dumnezeu, ci de Satan, atunci când acesta din urmă l-a ispitit. Omul a ales neascultarea.
3. Dumnezeu doreşte ascultare. În Biblie este scris că Dumnezeu doreşte ca omul să aleagă să asculte de poruncile sale. Nu există îndemn pentru neascultare. Nu am spus asta şi nici nu am îndemnat pe cineva să nu asculte de Dumnezeu. Dar fiecare e liber să aleagă, iar asta văd că te deranjează. Dar e o realitate. Dumnezeu nu ar putea să ne forţeze pe toţi să ascultăm de El. Dar nu asta doreşte. Ci doreşte ca noi să alegem deliberat, prin puterea şi harul Său, să ascultăm de El.
4. Există posibilitatea ca omul să aleagă să nu asculte. Există bine şi rău, viaţă şi moarte, binecuvântare şi blestem, întuneric şi lumină. Iar omul trebuie să aleagă. Fie ascultă de Dumnezeu, fie ascultă de celălalt şi va suporta consecinţele.
„Acum însă, o schimbi și spui: “Nu înţeleg unde este problema. Dumnezeu ne îndeamnă să alegem ascultarea. El asta doreşte de la noi.” Exact! Acest lucru este biblic, numai că nu poți să spui: “Dar noi, în nebunia noastră, putem alege să nu ascultăm de El.”
Nu poți, în primul rând pentru că nu scrie acest lucru, iar dacă-l zici, încalci porunca și “treci peste ce este scris”, iar acest lucru este neascultare.”
Cum spui tu că nu poţi să nu asculţi de Dumnezeu? Păi atunci primii oameni ce au făcut în grădina Edenului?
E ca şi cum mi-ai spune mie că nu pot să merg, dar eu până acum am tot mers.
Oamenii pot să aleagă neascultarea şi cei mai mulţi o şi fac. Că Dumnezeu nu doreşte asta şi că nu e de acord cu acest lucru, asta e cu totul altă problemă. Dar cum poţi spune tu omul nu poate să aleagă neascultarea, când umanitatea are câteva milenii bune în care a ales neasculatarea?
Poţi spune că Dumnezeu nu doreşte ca omul să aleagă neasculatarea,că El doreşte supunere, că El porunceşte ascultare, că orice neascultare e păcat şi ofensă la adresa Sa.
Dar nu poţi spune că omul nu poate să o aleagă. Pentru că poate şi chiar o face şi Biblia abundă în istorii de oameni care au ales să nu asculte, şi din princina aceasta au avut de suferit.
Cuvântul spune: „Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare,..” (Romani 11:32) Despre ce „libertate” vorbești tu, dacă este scris clar că Dumnezeu face această acțiune? El „a închis pe toţi oamenii în neascultare”!
Într-una din postările tale precedente ai scris:
„Dumnezeu a creat oamenii cu libertatea de a alege între a asculta și a nu asculta, în sensul că nu i-a setat, în mod automat, să asculte. Desigur, El le-a poruncit ascultarea, dar ei au avut de a ales între a asculta și a nu asculta. Asta nu înseamnă că Dumnezeu a creat răul.”
Dar, cine l-a creat?
Dumnezeu este bun. Iar dacă Dumnezeu este bun, El nu poate crea răul.
Dumnezeu a închis toţi oamenii în neascultare, ca să se îndure de toţi. Citeşte contextul ca să vezi despre ce este vorba.
Se vorbeşte în primul rând despre neascultarea lui Israel, care a condus la mântuirea neamurilor. Iar îndurarea aceasta arătată faţă de neamuri va fi existinsă asupra Israelului mai apoi.
30. Dupa cum voi odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, si dupa cum, prin neascultarea lor, ati capatat indurare acum,
31. tot asa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin indurarea aratata voua, sa capete si ei indurare.
32. Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti.
Iar textul spune că Dumnezeu i-a închis în neascultarea lor, nu că Dumnezeu ar fi creat ori provocat neascultarea. Ei au ales să nu asculte, iar Dumnezeu i-a închis în neascultare pe toţi, ca mai apoi să se îndure de toţi, prin Iisus Hristos.
Un alt lucru. Nu eşti consecvent în ceea ce spui.
În primă fază spui că Dumnezeu nu i-a creat pe oameni cu libertate să aleagă între ascultare şi neascultare, că Dumnezeu le-a dat o singură opţiune, şi anume, ascultarea. Iar acum vii şi spui că Dumnezeu i-a închis în neascultare pe toţi, ca şi când Dumnezeu ar fi fost la originea răului în univers.
Până la urmă cum vine asta? Oamenilor nu li s-a dat posibilitatea să nu asculte pentru că Dumnezeu doreşte doar ascultare, dar,în acelaşi timp, Dumnezeu i-a obligat să nu asculte?
Te rog, nu îmi lua în nume de rău intervenţiile. Sper ca discuţia asta să fie benefică pentru amândoi şi să ajungem la nişte concluzii logice,pe baza Cuvântului.
Originea răului este Satan. Satan a fost primul care a ales să nu se supună lui Dumnezeu, să se răzvrătească. „Ai fost fără prihană în caile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.”
De fapt răul nu a existat prin sine însuşi, ci răul este o pervertire a binelui. Tot ceea ce este în afara binelui este rău. Tot ceeea ce este în afara ascultării, este neascultare. Lipsa alegerii binelui înseamnă rău. La fel, lipsa alegerii ascultării înseamnă neascultare. Aşa cum întunericul înseamnă lipsa luminii. Deci, cel care a ales primul să nu asculte de Dumnezeu şi iniţiatorul răului este Satan. Răul nu a existat din punct de vedere subtanţial, ci doar ca posibilitate, el fiind lipsa alegerii binelui, a ascultării. Răul nu poate fi definit prin sine însuşi, ci prin raportare la bine. Rau este tot ce alegem să facem în afara ascultării de Dumnezeu.
Spui că eu nu sunt consecvent, pentru că tu zici despre mine: „În primă fază spui că Dumnezeu nu i-a creat pe oameni cu libertate să aleagă între ascultare şi neascultare, că Dumnezeu le-a dat o singură opţiune, şi anume, ascultarea. Iar acum vii şi spui că Dumnezeu i-a închis în neascultare pe toţi, ca şi când Dumnezeu ar fi fost la originea răului în univers.”
R. Da! Exact ceea ce am spus încă de la început că este spus în Biblie, același lucru îl spun și acum: „că Dumnezeu nu i-a creat pe oameni cu libertate să aleagă între ascultare şi neascultare”. Aici vorbeam de „libertate”. Iar cât despre ascultare şi neascultare, am spus clar că le vom lua pe rând pe fiecare.
Dar, se pare că nu putem să avansăm pentru că tu nu vorbești de Dumnezeul din Biblie, ci de un altul. Dumnezeul de care vorbești tu nu este adevăratul Dumnezeu, pentru că el îți spune să crezi că: „Dumnezeu nu este la originea răului”, ci „Originea răului este Satan”. Însă, cel care te învață să crezi aceste lucruri nu este dumnezeu.
Deoarece, Adevărul spune: „…Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:10c)
Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. (Isaia 45:7)
Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele? (Plângerile 3:38)
Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire (răul) într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul? (Amos 3:6)
Dar, se pare că „dumnezeul în care te încrezi tu și căruia i te închini nu poate să facă toate lucrurile. El este un dumnezeu neputincios (1 Cronici 16:26). Tu sigur nu crezi în Dumnezeul din Biblie, pentru că Biblia spune că: Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36, citește și 1 Corinteni 8:6 și Coloseni 1:16)
Adevăratule creștin, încurci lucrurile. Ne lipsește o taxonomie, adică știința legilor de clasificare. Răul despre care vorbesc eu nu este tot una cu răul despre care vorbești tu. Ai luat din nou niște versete, le-ai scos din context și le-ai etalat pentru a-ți susține opinia. În primul rând nu se face interpretare literară pe traducerea Cornilescu. Interpretarea litarară, în cele mai multe cazuri, se face pe baza originalului. Ar trebui să știi că termenul de rău în Biblie are mai multe sensuri. La fel cum termenul de „viață” are mai multe sensuri. Sau dragoste. Hai să fixăm coordonatele. Când vorbim de rău și de originea lui, ne referim la acel lucru care se află în afara voii lui Dumnezeu, în afara ascultării, cu sensul de păcat. Iar vorbim de categorii diferite. Uneori am impresia că o faci intenționat. Ori nu înțelegi la ce mă refer, ori vrei cu tot dinadinsul să ai dreptate și atunci te folosește de orice cuvânt ca să dovedești asta.
Ești complet în eroare și nicidecum nu vrei să te îndrepți. Biblia spune: Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. (Psalmii 119:9) Tu însă, arăți clar că nu vrei nicidecum să asculți de cuvânt.
Iată totuși câteva traduceri, diferite de traducerea Cornilescu, care se pare că în ochii tăi nu are trecere:
Do not both good and evil things proceed from the mouth of the Most High? (ISV)
Out of the mouth of the Most High cometh there not evil and good? (ASV)
From the mouth of the Most High Go not forth the evils and the good. (Young LT)
In lb originală ebraica, מִפִּ֤י עֶלְיֹון֙ לֹ֣א תֵצֵ֔א הָרָעֹ֖ות וְהַטֹּֽוב׃
mip·pî ‘el·yō·wn lō ṯê·ṣê, hā·rā·‘ō·wṯ wə·haṭ·ṭō·wḇ.
evil = הָרָע֖וֹת
Tu spui: „…ori vrei cu tot dinadinsul să ai dreptate…”
R. Să am dreptate? Aşa crezi tu? Greșit! Dar ce importanţă are dacă am sau nu dreptate? Pe mine nu mă mai interesează nimic altceva decât să proclam adevărul, căci nici măcar eu nu mă mai judec, după cum este scris:
Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. (1 Corinteni 4:3)
Nu înțeleg în ce privință nu vreau să ascult de cuvânt. Că nu sunt de aceeași părere cu tine în unele privințe, asta este altă problemă, iar faptul că tu consideri că părerea ta este argumentată biblic și este infailibilă, și asta este o altă problemă.
Încep deja să trag niște concluzii, și anume că iei niște versete din Biblie, le scoți din context, deviezi de la sensul pe care îl au cuvintele mele în discuție, și le folosești ca pe o armă.
Dumnezeu este un Dumnezeu bun. Răul, în sensul lui primordial, nu a fost generat de Dumnezeu. La creație, toate lucrurile erau bune, ba chiar după ce a fost făcut omul, Dumnezeu spune că lucrurile erau foarte bune. Răul este un efect logic al neascultării omului. Este absolut normal ca depărtându-se de sursa oricărui bine, care este Dumnezeu, omul să rămână cu răul. Desigur, putem privi răul și ca o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, ca blestem, ca judecată pentru neascultarea omului. Și putem spune chiar, în unele situații, că răul este indus de Dumnezeu, așa cum spuneai tu prin versetele de mai sus. Dar aici răul ia sensul de judecată, pedeapsă, blestem sau poate chiar încercare, dar nu în sensul de păcat, nelgiuire.
De ce există suferință, durere, boală, sudoare, lacrimi, ură, frică etc? Pentru că așa a vrut Dumnezeu? Da, putem spune și asta, însă doar într-un anumit sens. Dar nu Dumnezeu a adus răul în lume, adică nu asta a fost intenția Sa. Ci el este o consecință logică a păcatului, a neascultării oamenilor, a ceea ce se numește Cădere.
Eu nu mai pot sa continui, si aceasta in ascultare de cuvant.
După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,..(Tit 3:10)
https://sites.google.com/site/crestinadevarat/mantuire
Cred că trebuia să mă uit de la început pe blogul tău. M-ar fi scutit de multe. Numai bine!