Nici prin gand nu imi trecea ca voi scrie despre asta. Nu mi-am pregatit acest post. Nu am habar cum va arata. Stiu doar ca l-am inceput. Cu gandul la tatal meu.
Ieri a fost ziua lui, ar fi implinit 41 de ani. Din 2001 nu mai este printre noi, insa il port cu mine mereu. Nu il pot uita si nici nu vreau. Am o poza alb-negru, cu el la varsta de 18 ani, pe care o tin dupa mine pe oriunde. Ii seman extraordinar de mult. La tara, uneori, oamenii ma striga Nicu(ca pe el). Sunt mandru de asta.
Cineva, imediat dupa accident, mi-a spus ca tatal meu e de neinlocuit. Asa a si fost. Si pentru mine si pentru mama.
Ma simt onorat ca-i port numele si ca pot scrie despre el.
Poza incolora de la casatoria lui cu mama imi aduce aminte de o poezie din ale domnului Adrian Paunescu.
Parinti in alb-negru
Fotografia lor alb-negru
Ca moştenire mi-a rămas,
Ca şi-n arhivă, o scrisoare,
Şi-n bandă, un fragment de glas.
Şi am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Şi pozele-şi găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acţionează în trecut.
Aş vrea să-mi colorez părinţii,
Blocaţi în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb şi negru pentru veci.
Îi duc la doctorul de poze,
Ca să le facă un consult,
Să vadă el dacă rezistă
Acestui înviaj ocult.
Şi, când începe colorarea
Eu lăcrimez şi mă închin
Şi-i smulg pe mama şi pe tata
Din cromatismu-acestui chin.
Şi poza lor din tinereţe
O rog, privind-o-n amănunt,
Să se întoarcă-n sine însăşi,
Cu ei mai bine morţi, cum sunt.
Şi, Doamne, cât erau de tineri,
Puternic – el, frumoasă – ea,
Se bălăceau în bucurie
Şi nu ştiau ce va urma.
„Zâmbiţi”, li s-a cerut probabil,
Şi ce distins e cuplul lor,
El – ofiţer, ea – elegantă,
Spre-a fi zdrobit, ulterior.
Războaie, puşcării, coşmaruri,
Destin de două ori nedrept,
O viaţă-ntreagă, alb şi negru,
S-o colorez n-am nici un drept.
Ca de o electrocutare,
De cromatism fugind mereu,
Trăiesc blocat, în alb şi negru,
Şi, vai, din poza lor alb-negru
Eu simt c-am fost născut şi eu.
Iubiti-va parintii! Respectati-i! Fiti langa ei cat mai sunt!
Alinn V. 28.11.2010
Kristallherz 
Frumos.. si totusi… ma asteptam la ceva mai mult…
E un domeniu prea intim pentru a putea spune mai mult, aici si acum.
Alexandra, tu ai un astfel de tata? Sau cel putin asemanator acestei macabre descrieri?
Este un sentiment ce numai tu il cunosti cu adevart, si eu nu pot adauga nimik. Este un lucru minunat sa ai parinti. Si asa este sa-i pretuim cat mai avem timp, altfel… Domnu sa ne dea intelepciune si lui Alin alinarea sufleteasca ptr acceasta situatie. Amin
Nu stiam ca a fost ziua tatalui tau. Dar mi se pare cel mai genial post de pana acum; apreciez ca nu ai uitat ceva atat de important.
Fain…. 🙂 Domnul sa ti dea putere sa L slujesti cu tot ce ti a dat.
EVREI 12:2 🙂
Emotionant…Un tata foarte tanar aveai..cred ca asta a ajutat foarte mult relatia voastra.:)
Minunat!
felicitari…un articol minunat…Dumnezeu sa te binecuvanteze!