Dumnezeu e suveran să aleagă

Nu cred că există doctrină mai controversată și mai puțin înțeleasă astăzi ca aceea a suveranității lui Dumnezeu în alegere Sa pentru mântuire.

Ideii cum că Dumnezeul Suveran în  mila Sa ar alege să salveze anumiți oameni (nu pentru faptele lor, ci pentru bunatatea Sa) i se împotrivesc, pe bună dreptate parcă, toți atomii firii nostre pământești.

„E strigător la cer!” ne strigă toți neuronii. „Nu e corect!”, „e nedrept!”, ne spun sentimentele, intuiția.

Și, totuși, iată un text unde Pavel vorbește despre alegerea lui Dumnezeu, fără echivoc:

„Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.”

Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –,

s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, 

după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

(Romani 9: 8-13)

În textul de mai sus, Pavel, pentru a sublinia faptul că Dumnezeu este Suveran în alegerile Sale, amintește decizia luată de Yahweh prin care a hotărât ca din Iacov să se nască cei ce vor fi poporul Său (Israel), în detrimentul lui Esau.

Cum a ales pe Iacov și nu pe Esau? Pur și simplu! Acesta este răspunsul autorului epistolei.

Și aici intervin obiecțiile: „Dumnezeu a ales pe Iacov pentru ca era mai bun decât Esau!” Dar textul spune că alegerea a fost făcută înainte ca cei doi să se fi născut și să fi făcut bine sau rău. Și totuși, hmmm, stai sa vedem: un înșelător și un mincinos ca Iacov, în detrimentul unui ignorant ca Esau? Cu siguranță Dumnezeu nu a fost impresionat de caracterul lui și nu pe aceast temei l-a ales.

„Dar Dumnezeu știa dinainte faptele lor, și în preștiința Sa a ales pe cel care era mai bun.” (Iată cea de-a doua obiecție.) La aceasta textul ne răspunde lămurit: Dumnezeu a făcut o alegere, „nu prin fapte” (nu în baza a ceea ce au făcut cei doi frați), ci „prin Cel ce cheamă”, adică în temeiul dreptului Său de a alege pe cine dorește.

Așadar, că ne place sau nu, textul spune că Dumnezeu a făcut o chemare prin care a ales pe Iacov, și nu pe Esau, nu în baza vreunei trăsături de caracter a acestuia, ci tocmai în temeiul dreptului Său de alege, suveran.

Dumnezeu e liber să aleagă. E Suveran. Așa a fost tot timpul și nu S-a schimbat. El alege un popor care să fie al Său, El atrage oameni la Sine pentru mântuire, El învie morții, El ridică și coboară pe Împărați. Iar înaintea Lui se cuvine doar să ne smerim. Atât.

Și dacă încă îți vine să strigi că nu e corect să aleagă și să mai tragă la răspundere pe cei ce nu au fost aleși, atunci îți las aici cuvintele lui Pavel, spuse întocmai pentru asemenea gânduri:

„Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?”

…

PS: Celor necredincioși, care nu au păcatele iertare și nașterea din nou, le spunem să se pocăiască și să creadă în Hristos!

Celor născuți din nou, să se smerească, pentru că nu au făcut nimic altceva, decât au căpătat har. Un har fără de care nu ar fi fost mântuiți niciodată și nici nu ar fi vrut să fie mântuiți.

Publicitate