Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘rostul vietii’

Adolescența mea a fost marcată de o căutare frenetică a fericirii și a unui sens care să-mi împlinească întreaga ființă. Am încercat ani la rând, în diverse moduri, să-mi potolesc setea sufletului, însă nimic din ce făceam nu mă satisfăcea pe deplin. Rezultatele de la școală, fotbalul, gașca, distracțiile, relațiile…nimic nu putea umple paharul gol al inimii mele.

Pentru că de fiecare dată când credeam că un anumit lucru îmi va aduce împlinire, în final eram dezamăgit, în ciuda faptului că reușeam ce mi-am propus.

Deși eram doar un copil, un adolescent, gustasem ceva din adevărul rostit de înțeleptul Solomon : „totul sub soare este deșertăciune și goană după vânt”. (Eclesiastul 1:14)

Fără să știu, eram asemenea oamenilor despre care afirma proorocul Ieremia că vor împlinire, dar o caută în locul greșit, departe de fața lui Dumnezeu:

Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. Ieremia 2:13

Fiecare încercare de a-mi împlini setea sufletului meu nu era altceva decât o muncă asiduă de a săpa fântâni în locuri care nu țineau apă. Înceram mereu, dar rezultatele erau aceleași: fericirea mea nu ținea și sufletul mea era în continuare însetat.

Povestea din adolescența mea a fost însă cu happy-end, pentru că am aflat că sufletul meu poate fi împlinit în relația cu Dumnezeu, pentru că așa am fost proiectați: să ne găsim menirea în El.

De aceea, profetul Ieremia consideră o adevărată nebunie încercarea omului de a-și astâmpăra setea ființială în afara relației cu Dumnezeu, o încercare ce se va finaliza de fiecare dată cu eșec.

Deși setea nostră după fericire este perfect legitimă în toate cazurile, spre împlinirea ei există o singură cale, și anume Dumnezeu, așa cum afirma și Sfântul Augustin : „sufletul nostru a fost creat de El și nu-și va găsi odihna în altă parte decât în El.”

Ba mai mult, Hristos Însuși promite că va împlini în cel mai profund mod cu putință sufletul celui ce vine la El:

„oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâșni în viaţa veșnică.” (Ioan 4:14)

Dacă ești încă în căutarea fericirii, aș vrea să-ți spun că există o singură cale spre ea: Dumnezeu, Isus Hristos.

Departe de El, nu vei gusta niciodată adevărata fericire.

Au trecut ceva ani de când am început să gust din adevărata fericire și de când sufletul meu și-a găsit împlinirea. Nu a fost totul roz de atunci, însă fericirea mea nu a mai ținut de împrejurări, fiind ancorată dincolo de realitatea văzută, în Cineva care este Singura sursă de fericire inepuizabilă: Isus Hristos.

Read Full Post »


In ciuda faptului ca la nivel global cunoastem cel mai ridicat nivel de trai din istoria omenirii, suntem aproape la fel de fragili in fata morti ca in urma cu cateva secole ori milenii. Bunastarea materiala de care ne bucuram nu a reusit nicicum sa indeparteze ingerul mortii, care se abate inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, asupra fiecaruia dintre noi.

In ciuda faptului ca tehnologia ne-a facut viata mult mai usoara, iar efortul istovitor a fost inlocuit in mare masura de diverse aparate sofisticate, am ramas la fel de fragili in fata sfarsitului nostru. Confortul secolului nostru ne-a ajutat sa realizam cat mai multe activitati intr-un timp cat mai scurt, dar nu a reusit sa adauge ani vietilor noastre si nici sa opreasca curgerea.

In pofida faptului ca stiinta medicala a avansat exponential in ultimele decenii, ne gasim, cu cateva exceptii, la fel de fragili in fata bolilor care ne cotropesc vietile si care in cele din urma ne trag in pamant. Medicina cu tot arsenalul ei nu poate tine piept mortii, care invinge in ultima instanta chiar si pe cel mai iscusit doctor.

Suntem fragili, oricat ne-am lupta sa schimbam asta.

Mancam sanatos pe cat posibil, facem sport saptamanal, evitam joburile ce ne epuizeaza, calatorim in siguranta, ne prezentam la medic anual pentru analize, nu ne implicam emotional prea mult, evitam excesele, ne calculam fiecare pas… dar, in ciuda eforturilor noastre disperate, viata noastra isi gaseste cumva sfarsitul, oricat de strans ne-am agata de ea.

Suntem fragili si neputinciosi in lupta pentru viata, asa cum afirma si inteleptul Solomon: „omul nu este nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta, nu este izbăvire” (Eclesiastul 8:8).

Saptamanile trecute, cand neasteptat au plecat de langa mine doua persoane dragi, am inteles o data in plus ca „nu suntem decat un abur, care se arata putintel si apoi piere” (Iacov 4:14), oricat am fi de grozavi.

Suntem fragili… „ni se duc anii ca un sunet; viata noastra se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci… caci trece iute, si noi zburam” (Psamlul 90: 9,10).

Suntem fragili… ca iarba de pe camp, care „infloreste dimineata si creste, iar seara este taiata si se usuca” (Psalmul 90:6).

Suntem fragili si „cu o moarte suntem toti datori …” (George Cosbuc, Decebal), dar, cu toate acestea, ne incapatanam cu strasnicie sa ne gandim la sfarsitul nostru si la ce va urma dincolo de piatra rece a mormantului. Suntem fragili, fara exceptie, insa cat de putini dintre noi ne intrebam care sa fie rostul vietii noastre scurte, pentru ce ne nastem si de ce murim?

Daca ai citit pana aici, te provoc sa te gandesti la urmatorul lucru: absolut sigur, peste cel mult 100 ani nu vei mai fi in viata; iar daca viata ta, intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu, se va sfarsi, intelept ar fi sa te pregatesti pentru acel moment.

In urmatoarele articole, as vrea sa te pot ajuta cu raspunsuri la doua dintre intrebarile cruciale ale vietii, si anume: de ce murim? si care este rostul vietii noastre? .

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: