Posts Tagged ‘regret’
As vrea
Posted in Cutia cu amintiri, pentru Suflet, pentru Viata, tagged guma de sters, rascumparare, regret on 8 mai 2018| 6 Comments »
Nu-i un fleac: i-am dezamagit!
Posted in În familie, Cutia cu amintiri, pentru Suflet, tagged dezamagire, regret on 9 noiembrie 2011| 20 Comments »
E dureros cand cei din jur iti inseala asteptarile, iti toarna plumb in ghete, ori iti picura ceara in suflet prin vorbele, atitudinile sau faptele lor. Dar cel mai apasator dintre toate e sentimentul propriei vinovatii, atunci cand iti dai seama ca tu esti cel care a dezamagit lumea din jur in mai multe randuri:
Cineva ti-a acordat increderea sa. Si-a atarnat o mana de vise si sperante legitime de gatul tau, iar tu… ai fugit. Ai dezertat cand ii era lumea mai draga.
Altuia i-ai facut promisiuni pe care mai tarziu le-ai calcat in picioare. Cuvinte mari rostite usor.
Cativa te priveau ca lider. Trebuia sa le fii un model, sa aduci un suflu nou in cercul tau si sa dai dovada de caracter. Dar ai mers pe drumuri pustii, pe cai strambe…si ei te-au urmat.
Unii te-au iubit. Prea mult poate. Ti-au dovedit-o in dese randuri. Dar tu ai fost prea orb ca sa vezi.
Altii te-au asteptat. Aveau nevoie de tine… dar tu nu ai mai venit niciodata.
Ai fost de multe ori las, impietrit, neintelept, ignorant, nerecunoscator, pasiv, iresponsabil, inconsecvent fata de anumite persoane din jurul tau. Ele au avut de suferit din pricina ta.
Acum m-as fi bucurat sa fie vorba de tine…dar de fapt aici nu am scris decat despre mine.
As vrea sa imi cer iertare celor fata de care m-am purtat astfel! Sunt dator vandut lui Dumnezeu, vietii, oamenilor care inca ma iubesc, cred in mine, ma urmeaza sau ma asteapta. Stiu ca nu voi fi perfect (nu in viata asta), dar voi face tot ce imi sta in puteri sa traiesc cat mai aproape de ceea ce se asteapta tot Cerul de la mine!
Va multumesc ca ati avut si de data aceasta rabdare sa ma ascultati.
Alinn V. 09.11.2011
Iertare…
Posted in În versuri, pentru Suflet, tagged Iertare, Macedonski, regret on 13 decembrie 2010| 2 Comments »
Acesta este un post exclusiv subiectiv si s-ar incadra in capitolul spontaneitati. E un ecou al sufletului care are de-a face cu o serie de intamplari regretabile din viata mea.
Stiam, cel putin in terorie, de multa vreme, ca a fi om inseamna a-ti asuma raspunderea unei naturi imperfecte cu potential alarmant spre esec. Cunosteam un pic din ceea ce Blaise Pascal spunea despre dualitatea fiintei umane: Ce himerã mai este si acest om? ce îngrãmãdire de contradictii!? Judecãtor al tuturor lucrurilor; imbecil vierme de pãmânt; depozitar al adevãrului; îngrãmãdire de incertitudine si de eroare; mãrire si lepãdãturã a universului.
Acum insa am cunoscut cu adevarat infrangerea ca efect ontologic inevitabil. E vorba despre constienta dureroasa a propriei naturi. Urmeaza marturisirea:
III – Iertare
Iertare! Sunt ca orice om
M-am indoit de-a ta putere,
Am ras de sfintele mistere
Ce sunt in fiecare-atom
Iertare! Sunt ca orice om.
Sunt ticalosul peste care
Daca se lasa o-ntristare
De toti se crede prigonit,
Dar, Doamne, nu m-ai parasit
Sunt om ca orice om — iertare.
Alexandru Macedonski
Iertarea- este reinvierea omului din propria cenusa, puterea de a merge mai departe, speranta pentru viata si bucuria de a fi. E darul nemeritat a lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.
Alinn V. 13.12.2010