Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Iertare’

Dacă în urmă cu ceva timp arătam AICI, în puține cuvinte, ce ar trebui să înțelegem atunci când vorbim despre credință în sens biblic, data trecută, AICI, am început să povestesc despre îndreptățirea (justificarea) prin credință, arătând că dreptul Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatele noastre (calcările legilor Lui perfecte) și nu poate să ne ierte pur și simplu.

Dacă toți suntem vinovați înaintea dreptății Lui, pentru că toți am păcătuit și suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu (Romani 3:23), iar plata păcatului este moartea (Romani 6:23), adica despărțirea veșnică de Dumnezeu, cum putem fi salvați, iertați de păcatele noastre și acceptați de Dumnezeu și, în același timp, El să rămână drept?

Putem să ne îndreptațim singuri, prin faptele noastre bune? De asemenea, am arătat data trecută că nu putem să ne îndreptațim singuri înaintea Lui, prin faptele noastre bune, la fel cum un criminal nu poate să scape de pedeapsa judecătorului pentru simplul fapt că, înainte de crima sa, a fost un om bun.

Dat fiind situația noastră cumplită (vinovați ce nu se pot reabilita în fața Dreptului Judecător), Dumnezeu, în dragostea și bunătatea Lui, fără vreo obligație în acest sens, a găsit pentru noi o soluție.

Cineva trebuia să plătească pentru toate calcările noastre de lege, iar Dumnezeu a ales ca Fiul Său, Isus Hristos, să suporte această pedeapsă, în locul nostru, pe cruce.

Deși Acesta a trăit o viață perfectă (singura viață perfectă ce a fost vreodată trăită), El a primit pedeapsa din partea dreptății lui Dumnezeu Tatăl, luând asupra Sa pe cruce nelegiuirile noastre. Pe cruce, Dumnezeu Însuși a lovit fără milă în Fiul Său, ca și cum Acesta ar fi fost un josnic nelegiuit.

Jertfa lui Isus Hristos este modalitatea prin care Dumnezeu poate ierta un păcătos, călător al legilor Lui și îl poate privi ca fiind drept.

Cum e posibil acest lucru?

Prin credință. Numai prin credință.

Păcătosul care vine înaintea lui Dumnezeu, recunoscând că este vinovat și că nu se poate îndreptăți singur, trebuie să creadă că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a plătit înaintea Tatălui, pe cruce, prețul pentru păcatele sale.

Credința aceasta, atât de simplă, este mâna întinsă spre Dumnezeu, pentru a primi din partea Lui, iertarea de păcate, în baza a ceea ce Isus Hristos a făcut pe cruce. Credința aceasta este asumarea, cu întreaga ființă, a faptului că Isus a suferit în locul nostru pedeapsa nelegiuirilor noastre.

Cum putem fi socotiți drepți înaintea lui Dumnezeu? Într-un singur fel: crezând din inimă în jertfa lui Isus, acceptând soluția lui Dumnezeu pentru oamenii păcătoși.

Dacă citești aceste rânduri și te gândești că Dumnezeu ar avea vreun alt motiv, independent de jertfa lui Isus Hristos, pentru care să privească la tine și să te considere drept (neprihănit) – cum ar fi faptul că mergi la biserică, că nu faci anumite păcate, că slujești sau că faci bine celor din jur etc, atunci este momentul să-ți reconsideri credința…

Există o singură cale prin care putem fi vreodată îndreptățiți în fața sfințeniei lui Dumnezeu, și aceasta nu are legătură cu noi înșine, ci cu persoana lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cine se încrede în El nu va fi dat de rușine. (1 Petru 2:6).

Ești tu socotit neprihanit (drept) de către Dumnezeu? Crezi tu că Dumnezeu, uitându-se la tine în momentul de față, poate spune despre tine că ești neprihănit (drept)? Dacă da, ca este motivul pentru care crezi că ești îndreptățit înaintea sfințeniei Lui? Dacă nu, ce crezi că ar trebui să (mai) faci pentru ca Dumnezeu să poată spune despre tine că ești neprihănit (drept)?

Dar acum s-a arătat o neprihănire (dreptate)  pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii: și anume neprihănirea (dreptatea) dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți (drepți), fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. (Romani 3:21-24)

Slavă lui Dumnezeu pentru că El a găsit soluția pentru noi păcătoșii! Slavă Lui pentru că prin credința în Fiul Său suntem socotiți drepți, suntem justificați! Iar dacă El ne socotește drepți, cine ne mai poate condamna!?

Read Full Post »

Iertare…

Acesta este un post exclusiv subiectiv si s-ar incadra in capitolul spontaneitati. E un ecou al sufletului care are de-a face cu o serie de intamplari regretabile din viata mea.

Stiam, cel putin in terorie, de multa vreme, ca a fi om inseamna a-ti asuma raspunderea unei naturi imperfecte cu potential alarmant spre esec. Cunosteam un pic din ceea ce Blaise Pascal spunea despre dualitatea fiintei umane: Ce himerã mai este si acest om? ce îngrãmãdire de contradictii!? Judecãtor al tuturor lucrurilor; imbecil vierme de pãmânt; depozitar al adevãrului; îngrãmãdire de incertitudine si de eroare; mãrire si lepãdãturã a universului.

Acum insa am cunoscut cu adevarat infrangerea ca efect ontologic inevitabil. E vorba despre constienta dureroasa a propriei naturi. Urmeaza marturisirea:

III – Iertare
Iertare! Sunt ca orice om
M-am indoit de-a ta putere,
Am ras de sfintele mistere
Ce sunt in fiecare-atom
Iertare! Sunt ca orice om.
Sunt ticalosul peste care
Daca se lasa o-ntristare
De toti se crede prigonit,
Dar, Doamne, nu m-ai parasit
Sunt om ca orice om — iertare.

Alexandru Macedonski

Iertarea- este reinvierea omului din propria cenusa, puterea de a merge mai departe, speranta pentru viata si bucuria de a fi. E darul nemeritat a lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.

Alinn V. 13.12.2010

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: