Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘farisei’

Cu prilejul intrarii in saptamana patimilor pornesc la drum cu inima si mintea pe urmele Mantuitorului  incercand sa deslusesc tainele ultimelor Sale zile ca pamantean. In urmatoarele cuvinte ma voi stradui sa va scriu ceea ce Domnul mi-a descoperit prin indurarea Sa in timp ce gandeam la lucrurile petrecute intr-o zi de marti in urma cu aproximativ doua milenii.

Iisus Hristos se confrunta cu fariseii.

O confruntare neobisnuita: intre un Fiu de tamplar si elita religioasa din Israel. O cofruntare intre Viata din Dumnezeu pe care o emana Iisus si viata religioasa extravaganta pe care o traiau fariseii. O confruntare intre continut, esenta- in persoana Mantuitorului si traditie, forma fara fond- in persoana fariseilor. Intre Cel ce rostea cuvinte pline de putere (caci El ii invata ca unul care avea putere- Matei 7:29) si cei ce aveau vorbe goale. Intre Cel preocupat de oameni si cei preocupati de reguli. Intre inchinarea cu entuziasm (cuvant derivat din expresia greceasca en theos care inseamna in Dumnezeu) si inchinarea mecanica si monotona.

Cititi Matei 23.

In acest pasaj se vede ca in mod ciudat Iisus nu a fost deloc impresionat de excesul de viata religioasa al fariseilor, ci dimpotriva pare  lehametuit de preocuparile lor . Cuvintele aspre ale Mantuitorului adresate rabinilor vor fi fost o uimire pentru intregul auditoriu deoarece fariseii reprezentau standardul de moralitate absoluta pentru orice evreu: inaltau rugaciuni lungi, cunosteau sfintele scripturi, mergeau regulat la templu ori in sinagoga, dadeau zeciuala cu minutiozitate iesita din comun (pana la marar si chimen), faceau milostenii, realizau activitati de misionariat si ucenicizare.

Cu toate acestea aveau o problema fundamentala care le afecta in mod dramatic intregul sistem de credinte: le lipsea dragostea pentru Dumnezeu, Yahweh! Implineau mecanic si fara en-tuziasm normele unei religii din care Dumnezeu fusese demult exclus. Traiau corect, dar fara sens pentru ca Sensul fusese dat uitarii. Viata lor extrem de morala suna a gol pentru ca le lipsea Viata. Erau subjugati regulilor si formelor traind sub impulsul datoriei. Se ocupau cu cele sfinte, dar nu si cu Cel Sfant. Citeau cuvantul adevarului dar nu cunosteau Adevarul. Cautau aprecierile oamenilor cu pretul ignorantei aprecierilor venite din cer. Numarau cu sfintenie semintele de chimen uitand insa dreptatea, mila si credinciosia.

Erau oameni cazuti in ritual vaslind frenetic la o barca aflata demult pe uscat. Nu conta pentru ei ca se departau tot mai mult de mare. Singura lor datorie sfanta era vaslitul.

Ce tragic! Aveau o religie buna, corecta, impecabila…dar moarta! Inutila! Incapabila sa-i scape de pedeapsa gheenei!

Si cati azi din cei ce ne numim crestini nu ne asemanam lor?

Cati nu traim o religie fara Dumnezeu…

As vrea sa va spun ca ori de cate ori venim la biserica tarati de obisnuita, fara gand de a ne intalni cu Dumnezeu, ori de cate ori ne rugam manati de spiritul datoriei ca si cand am fi obligati sa purtam o povara nedorita, ori de cate ori cantam la cor laude de pe varful buzelor fara pic de entuziasm, ori de cate ori citim din Biblie fara dorinta de a-l cunoaste pe Domnul, ci doar ca sa rasuflam usurati ca am bifat inca o cerinta crestina, ori de cate ori ne chinuim fata purtand masti de oameni buni pentru a smulge cateva aprecieri de la ceilalti… suntem farisei!

Cand rugaciunea, Cuvantul, cantarea, mersul in biserica, milostenia, postul, ucenicia, zeciuala nu sunt pentru Domnul ori nu ne apropie de El, atunci suntem farisei. Avem o religie moarta. Suntem chimvale zanganitoare. Tobe sparte.

Cand implinim mecanic norme crestine suntem farisei.

Cand pierdem Sensul, Viata, Lumina…suntem farisei.

Cand crestinismul nostru e fara Christos suntem farisei.

…si vaslim frenetic in gol la barca noastra intepenita in nisip departe de ape. Vaslim pentru ca trebuie, pentru ca e bine ori pentru ca asa ne-au spus ai nostrii pe cand erau ei marinari adevarati. Si nimeni nu se intreba ce rost are sa mai vaslim daca suntem departe de ape si nu ne apropiem deloc de dansele…

Cum nimeni nu se intreaba ce rost are toata religia daca ea nu te apropie de Dumnezeu si nu te scapa de pedeapsa gheenei…

De fapt, eu cred ca sunt multi care isi vad barca vietii lor intepenita in nisip, dar asemenea fariseilor, sunt prea mandri sa recunoasca. Tin prea mult la imaginea lor ca sa se smereasca cerand ajutor si sa o ia de la capat, de data asta pe mare…

Alinn V. 13.04.2012

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: