Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘evanghelia dupa Matei’

Stergandu-mi stiloul de praful indelungatei vremi de repaus, m-am gandit sa-mi astern din nou gandurile pe foaia blogului meu pentru suflet, mai hotarat ca niciodata sa nu mai dau ragaz paianjenilor sa isi teasa panze in acest spatiu. Cu toate acestea nu imi voi transforma blogul intr-o tejghea ieftina, dupa gustul multimii, cu ganduri despre politica, vip-uri, masini, pisici, borduri, frizuri ori figuri. Aici se vor gasi cuvinte pentru suflet, pentru aceia care isi amintesc ca au unul. Pentru ceilalti… am rugamintea sa ramana in patratica lor.

Exista indubitabil in universul uman o cale a celor multi. O filosofie de viata populara. Un fel de a fi, imbratisat de o majoritate covarsitoare. O perspectiva asupra existentei agreata de mase. Un standard al firescului relativ la gramada de oameni care il adopta. O busola al carei ac indica intotdeauna punctul cardinal spre care se indreapta multimea. Un adevar prestabilit de comunitate.

Exista o cale larga.

Pe aceasta cale larga mergem mecanic, pierzandu-ne printre milioane de oameni, fara a sti unde ne va duce. Traim cu banuiala ca drumul nostru va avea o destinatie fericita din moment ce multi il batatoresc sub pasii lor grabiti. Ne formam convingerea ca adevarul existential trebuie sa fie intotdeauna de partea majoritatii.

In lumina zilei se vede tot mai clar ca ne ghidam viata dupa regulile generale trasate de vointa celor multi. Huietul multimii exercita asupra mintilor noastre o presiune infernala  in fata careia ne simtim obligati sa cedam. Ne incadram in tiparele lumii de dragul popularitatii. Ne supunem fara judecata ideilor gloatei prezumand ca binele trebuie sa fie de partea ei.

Ne insusim fara rezerve credinta si valorile populare. Ne domolim glasul constiintei care ne acuza, cu gandul ca pacatele ne sunt scuzabile din moment ce toti le fac. Anomaliile din viata noastra le trecem drept normalitate prin raportarea la numarul linistitor de mare al celor ce sufera azi de ele. Ne-am implantat adanc in spirit crezul ca nimic nu-i ciudat in a trai cu dezinteres fata de Dumnezeu si cele sfinte, a avea relatii intime cu prietena ori prietenul inante de casatorie, a scoate cuvinte murdare si chiar draci din gura, a fi mandri ori infumurati, a ne injosi frecvent aproapele, a minti ori de cate ori suntem in incurcatura, a fi crestini numai de Pasti si de Craciun. Rasuflam usurati cu un iz de aroganta, incurajati fiind de cifrele si statisticile care evident sunt de partea noastra: suntem ok- la fel de ok ca milioane de oameni din aceasta tara crestina! Suntem pe calea cea buna! 

Drag prieten care gandesti astfel, as vrea sa iti spun ca aceasta cale larga pe care tu mergi incurajat de multimile de oameni care o strabat duce spre pierzarea sufletului tau. Drumul acesta batatorit de milioane de pasi are de fapt ca destinatie Iadul. Filosofia acestei lumi nu e nicidecum adevarul absolut, ci minciuna unei societati orbite si depravate. Standardul popular al firescului nu e decat o stacheta demult cazuta.

Biblia imi confirma cuvintele spunand: Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. (Matei 7:13)

Drag prieten dintre cei multi, afla ca esti in eroare. Alergi in cursa vietii pe o pista gresita.

Deschide ochii! Tu nu esti un crestin! Tu faci parte din acea majoritate covarsitoare de pe calea cea larga.

Primul pas spre solutie: recunoaste ca ai o mare problema!

Despre calea cea ingusta va voi scrie in curand.

Alinn V. 03.04.2012

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: