Să știi sau să nu știi

Să știi sau să nu știi…când să scrii corect cu doi de „i”: iată o nouă întrebare.

Daca data trecută am explicat, aici, indicativul prezent, de persoana a doua, singular, al verbului a ști și infinitivul acestuia, acum vom trece la conjunctivul verbului a ști (știți voi, conjunctivul e acela format cu „să”- exemplu: să cred, să dorm, să pictez, să scriu etc.).

Trebuie să ști cum să vorbești, scria cineva.

Eu aș zice că trebuie să știi și cum să scrii.

Prieteni, noi scriem corect să știi, cu doi de „i”. Pentru că la conjunctiv, verbul a ști se conjugă astfel:

să știu

să știi -cu doi “i”, întrucât primul “i” face parte din radicalul verbului (care se păstreaza pentru toate persoanele), iar cel de-al doilea reprezintă terminația specifică persoanei a II-a, singular.

să știe

să știm

să știți

să știe

Așa că, noi scriem corect astfel: Trebuie să știi cum să vorbești.

La fel se întâmplă cu verbele: a scrie, a ține, a fi ș.a. care la conjunctiv, persoana a II-a, singular, vor fi scrise astfel: să scrii, să ții, să fii- cu doi de „i”.

Atenție, nu puneți la toate verbele la conjunctiv, persoana a II-a, singular, doi de „i”! Țineți cont de radicalul verbului și vedeți dacă acesta se termină în „i”. Dacă nu, verbul la conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular va fi cu un singur „i”. Exemple: să iubești, să mergi, să crești, să filmezi, să vorbești, să punctezi etc.

Vă doresc un sfârșit de săptămână plăcut!

Publicitate

Read Full Post »

A ști sau a nu ști

A ști sau a nu ști… când să scrii corect cu doi de „i”: aceasta-i întrebarea.

Cineva a scris pe un site creștin de socializare: Degeaba ști să citești, dacă n-ai citit niciodată Biblia. 

Adevărată afirmație. Însă eu aș adăuga că ar fi bine să știi și să scrii corect. Altfel, poate fi degeaba.

Prieteni, verbul a ști, la modul indicativ, se conjugă așa:

(eu) știu

(tu) știi– cu doi „i”, întrucât primul „i” face parte din radicalul verbului (care se păstreaza pentru toate persoanele), iar cel de-al doilea reprezintă terminația specifică persoanei a II-a, singular.

(el/ea) știe

(noi) știm

(voi) știți

(ei/ele) știu

Țineți minte: (tu) știi, se scrie cu doi „i”. La fel: (tu) scrii.

Deci, corect este: Degeaba știi să citești, dacă nu ai citit niciodată Biblia.

Altcineva scria: De unde poți știi tu când cineva trece pragul pocăinței?

E lucru relativ greu să poți ști când cineva trece pragul pocăinței (referitor la păcate personale ori intime), dar nu la fel de greu e să poți ști când cineva trece pragul anagramării.

Prieteni, verbul a ști, la infinitiv se scrie întotdeauna cu un singur „i” (fie că e vorba despre infinitivul lung- format cu morfemul „a”, fie infinitivul scurt- fără morfemul „a”).  De altfel aproape toate verbele de conjugarea a IV-a, terminate în „i”, se scriu astfel la infinitiv: a ști, a muri, a pândi, a prosti, a dovedi, a cuceri, a pofti, a deveni, a rodi, a plictisi etc. Excepție: a (se) sfii, a pustii.

Deci, corect este: De unde poți ști tu când cineva trece pragul pocăinței?

Să recapitulăm: -verbul a ști, la modul indicativ, persoana a II-a, singular se scrie: (tu) știi să mergi pe role.

– la infinitiv verbul a ști, nu suportă doi de „i”: A ști să mergi pe role e lucru mare.

Data viitoare, vom vorbi despre conjunctivul verbului a ști.

Până atunci, numai bine!

Read Full Post »