E 23 decembrie, iar glasurile colindatorilor se aud tot mai incet si mai rar pe strazile noastre cu fiecare an al istoriei. Spiritul colindelor de altadata e rastignit de comoditatea nascuta prin egoismul nostru.
Copiii acestei generatii considera supra-omenesc si inutil efortul de a canta vecinilor albiti de vreme care ii asteapta-n prag in seara de colind. Cei mai multi nu stiu ce inseamna bucuria de a aduce un zambet pe chipurile celor din jur, satisfactia ca, printr-un simplu gest, batranica de la etajul doi va fi primit in inima ei un strop de speranta pentru viata.
Traditia aceasta nu are legatura cu ceea ce primesti, ci cu ceea ce poti oferi oamenilor. Si nimeni nu e atat de sarac incat sa nu poata darui o urare…
Obiceiul colindelor nu trebuie ingropat. Vestirea Nasterii Mantuitorului trebuie sa rasune peste munti si vai!
Cred ca a sosit timpul sa va colind:
Intregul farmec al sarbatorilor de iarna sta descris in colinda ce urmeaza:
Pentru ca acum 2000 de ani s-a intamplat ceva…
Iar acest colind il dedic tuturor celor ce sunt departe de casa:
Va doresc tuturor Sarbatori fericite!
Alinn V. 23.12.2011