„Un lucru straniu am văzut „sub soare”, chiar şi în cele mai fundamentaliste cercuri: predicarea fără ungere. Ce înseamnă ungerea? Nu pot s-o explic. Dar ştiu ce nu e (sau cel puțin ştiu când n-o mai am asupra mea).
Predicarea fără ungere ucide în loc să dea viață. Predicatorul fără ungere miroase a moarte nu a viață. Cuvântul nu trăieşte dacă predicatorul nu are ungerea asupra lui. De aceea, dragul meu, cu orice preț, caută ungerea!
Ungerea nu poate fi învățată: ea se câştigă prin rugăciune. Ungerea este învestitura de cavaler pe care o primeşte predicatorul-luptător după ce s-a rugat în rugăciune şi a ieşit biruitor. Biruința nu se câştigă la amvon aruncând gloanțe savante şi ghiulele intelectuale, ci se câştigă în cămăruta de rugăciune; lupta e câştigată sau pierdută înainte ca predicatorul să ajungă la amvon.
Ungerea e o dinamită. Ungerea pătrunde, străpunge şi cutremură; potoleşte şi înmoaie. Când ciocanul logicii, când focul zelului, n-au reuşit să deschidă inima de piatră, ungerea o deschide.
Ce febră aprinsă e acum după clădiri fastuoase de biserici! Dar fără predicatori care să aibă ungerea, altarele acestea nu vor vedea niciodată inimi care se pocăiesc.
Realitatea urâtă e că focul de la altare ori s-a stins ori abia mai arde. Orele de rugăciune sunt moarte sau pe moarte. Prin atitudinea noastră față de rugăciune noi vrem să-i spunem lui Dumnezeu că ceea ce am început în Duhul putem sfârşi în firea pământească.
Unde sunt cruciații amvoanelor?
Putem să predicăm şi să ne prăbuşim sufleteşte; însă nicidecum nu cădem atunci când ne rugăm! Dacă Dumnezeu v-a chemat la slujba aceasta, atunci, iubitii mei, afirm cât pot de tare: Cu orice preț, căutați să aveți ungerea!”
Leonard Ravenhill, De ce întârzie trezirea?, fragmente din capitolul I.
Kristallherz 
Lasă un răspuns