– Nu există un Bine (sau un Rău) absolut. Fiecare decide pentru sine ce este bine. Pentru tine e bine ceva, pentru altul e bine altceva. Fii mai deschis la minte!
– Ok! Dacă fiecare decide pentru sine ce e bine şi rău, dă-mi voie să-ți spun că eu cred că bine e să fii așa cum te-a lăsat Dumnezeu (sau Natura oarbă) să fii. Bărbatul să fie barbat. Iar femeia, femeie. Cred că e o anomalie să încerci să fii altceva decât ești.
– Nu e bine cum gândești!
– Păi parcă spuneai mai devreme că nu există un Bine sau un Rău absolut… Dacă fiecare decide pentru sine în aceste aspecte, de unde știi tu că nu e bine cum gândesc eu!? Nu cumva introduci în discuție ceea ce chiar mai devreme ai negat? Adică un standard față de care eu mă raportez greșit?
– Nu cred. Binele e relativ, orice ai spune.
……………………………….
– Regulile astea de ordin moral au fost inventate de oameni. Iar ele se schimbă în timp. Lumea evoluează. Tot ce contează e să fii fericit. Binele și răul sunt relative.
– Vrei să spui că minciuna nu e un lucru rău? Mai ales dacă te face fericit… știi tu, o minciună bine ticluită, te scăpă uneori din impas. De ce ar fi rău sa mințim (când o facem pentru binele și fericirea noastră)?
– Minciuna e rea. Și eu cred asta. Nu sunt de acord cu minciuna.
– Ehh, morala se schimbă cu trecerea timpului, nu? Și, oricum, e relativ binele… parcă așa spuneai. De ce nu ar fi și minciuna un rău relativ? Dacă depinde de persoană, de context, de epocă, de cultură… unora li se pare Bine să mintă. Ăsta e bine lor. Fiecare își alege ce e bine. Important e să fii fericit…
– Orice ar fi, indiferent ce ar spune alții, minciuna e rea și punct! Altele sunt discutabile… Asta nu!
– Deci accepți un standard de Bine și Rău absolut în privința asta la care ar trebui să se raporteze toți oamenii?
– Ți-am mai zis: bine și răul sunt relative.
– Văd că sunt relative doar în unele cazuri. Ești destul de selectiv în a relativiza binele și răul.
Kristallherz 
Lasă un răspuns