As vrea… o gumă de șters greșeli ce au lasat urme în inimi si lacrimi pe obraji.
Si un ceas sau o clepsidra prin care să întorc zilele și anii, sa pot sa arunc uitare peste întristari și necazuri. As vrea sa pot trai in vis, sa poti sa mi spui ca nu Te am dezamagit, sa ma mai strangi in brațe ca pe un copil ce sunt si sa ma-mbraci in amnezii astfel incat sa nu mi mai amintesc de mine, de chipul meu si inima mea, de trecut si chinuri; sa pot sa vad doar ce i frumos si bun si sa ma pierd pt eternitate in dragostea Ta, linistit ca un prunc in pantecele mamei, la adapost de orice i urat.
Da-mi guma sa sterg greseli si clepsidra sa intorc timpul si praful uitarii sa l arunc peste răni și să uit chiar de mine însumi. Suspin si eu impreuna cu intreaga creație dupa rascupararea ce va sa vina de raul din mine, din noi, de lacrimi si chin si de orice regrete.
Si totusi, pana atunci, ahhh, da-mi o gumă! C-am multe de sters din inimi si minți apăsate…
Kristallherz 
Plin de esenta si de profunzime articolul tau. Ma intreb insa, odata sters cu guma de sters nu se vad totusi urmele?
As vrea una care sa nu lase urme. Dar e imposibil in lumea noastra. Totul lasa urme…
Sunt si situatii in care vocea constiintei este acoperita de mirajul fericirii si mult ravnita ,,guma de sters” te ajuta doar sa dai bine inaintea celorlalti.
Nu pot da bine nici macar inaintea mea dupa toate lucrurile petrecute… crezi ca ar mai conta cum dau inaintea celorlalti… si asta e tot o desertaciune! Nu putem trai doar din parerile bune pe care le au altii despre noi. Nu tine niciodata. As vrea sa nu mi pese asa mult de pareri. As vrea…
Sa ceri o guma de sters intristari, dureri, dezamagiri, e ca si cum ai cere sansa de a avea timpul inapoi… si totusi, da, cata nevoie avem de aceasta guma de sters…
Da. Aș vrea, dar nu se poate. Trebuie să învățăm să ne acceptăm trecutul și să ne bucurăm de harul din prezent. Acceptarea trecutului e o lecție dureroasă.