Pentru că „o inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22), am găsit de cuviinţă să vă transmit următoarele rânduri:
De câţi calvinişti e nevoie ca să schimbi un bec?
De nici unul: dacă e predestinat ca becul să se schimbe, se va schimba singur!
De câţi ortodocşi e nevoie ca să schimbi un bec?
Schimbare? Ce schimbare? Becul a fost pus aici de Sfinţii Apostoli în urmă cu 2000 de ani!
De câţi catolici e nevoie ca să schimbi un bec?
De nici unul, ei folosesc lumânări!
De câţi atei e nevoie ca să schimbi un bec?
Bec? Ce bec? Noi nu credem în becuri!
De câţi penticostali e nevoie ca să schimbi un bec?
Zece. Unul schimbă becul şi nouă se roagă împotriva duhului întunericului!
De câţi membrii MISA e nevoie ca să schimbi un bec?
Zece să stea în cerc, până când unul din ei simte iluminarea interioara.
De câţi psihologi ai nevoie ca să schimbi un bec?
Nici unul. Becul trebuie să vrea să se schimbe singur!!!
De câţi cântăreţi de gospel ai nevoie ca să schimbe un bec?
Cinci. Unul să schimbe becul şi patru să cânte despre cât de bun era cel vechi.
De câţi budisti e nevoie ca să schimbe un bec?
Trei. Unul să-l schimbe, unul să nu-l schimbe, iar unul nici să-l schimbe, nici să nu-l schimbe.
De câte încercări are nevoie un pastor pentru a schimba un bec?
Nu ştim. Toata lumea a adormit în timp ce ne predica despre cum se schimba becul.
De câţi membrii ai corului ai nevoie ca să schimbi un bec?
Zece. Unul să-l schimbe şi nouă să se laude că ei puteau s-o facă mai bine.
De câţi creştini după evanghelie este nevoie ca să schimbi un bec?
Nici unul. Becul cel vechi este foarte frumos, şi nu există nici un motiv să-l schimbăm după standardele lumii!
De câţi baptişti e nevoie ca să schimbi un bec?
În Biblie nu scrie nimic despre becuri!!!
Kristallherz 
Interesanta abordare a becului. E adevarat, din pacate. Si e trist ca multi din cei care realizeaza asta nu fac nimic sau sunt impiedicati de teologii, dar mai degraba de comoditate. 😦
tare : )))
La unele categorii ai surprins şi redat foarte bine esenţa. Excelent ca să înţelegem încă odată dacă mai era nevoie, de hilaritatea iluziei în care ne învârtim .
Ideile de față nu sunt rodul propriei creații. De altfel, nici nu știu cine este autorul. Probabil că sunt mai mulți cei care au contribuit în mod nemijlocit la aceste idei. Tot ce pot să spun e că mi s-au părut taman bune pentru a râde cu poftă. Nu am dorit să dezavantajez pe nimeni și nici să avantajez.
Da, păi faptul că nu ai specificat nicăieri de unde le ai se presupune că e creaţia ta. Nici eu nu ţin minte toate câte le reţin de pe net, dar specific că le-am văzut pe undeva şi le-am redat din amintiri. Oricum până la urmă informaţia care o transmitem are aceiaşi valoare indiferent de calea prin care ajunge la noi .
Nu am oferit o sursă pentru că nu am găsit una. Cred că ceea ce am scris reprezintă mai degrabă o colecție de ironii dezvoltate în timp, pe cale orală. Nea Mitică a spus una, Popescu a spus alta, iar Mircea a mai spus și el alta. Și uite așa…