Preocupat fiind în ultimile săptămâni cu licența și cu alte treburi urgente, nu am mai avut timp să dăschiz laptopul și să vă scriu. Dar, întrucât zilele trecute m-am decis că voi susține examenul de licență taman în septembrie, am zis să șterg praful de pe laptop și să văz cum mai stau lucrurile în lumea de dincolo de ecran.
Și așa am dat de puncte, puncte și iar puncte.
Mulți au impresia că un punct (.) nu e de ajuns la sfârșitul unui propoziții, așa că încheie de fiecare dată cu câte trei puncte (…). Nu d-alta, dar să vază toți, domn’le! Unu nu se bagă de samă. Știți voi vorba: Când pui unu’, nu-i niciunu’! Când sunt 3 abia fac unu’!
Sau poate că oamenii aștia vor să ne țină în suspans. Așa se face că, la trei cuvinte spuse, sar cu puncte, puncte (…) ca să stai cu sufletul la gură de câte 7 de ori până la finalul frazei.
Ori poate că așa-i la modă, și am rămas eu în urmă. După cum se poartă k-urile, tz-urile și sh-urile, se poate a se purta azi extrem de mult și punctele de suspensie.
Așa se face că cineva scrie:
În urmă cu 5 săptămâni am plecat de la Galați la Fălticeni… Am avut o escală la Onești… Când am sosit în Onești am cerut câteva informatii, ne-am luat ceva de mancare, apoi am deschis internetul ca să mai verificăm una-alta… Ne bucurăm de masa de prânz… Știam că mai avem o oră de stat… Pe la 10 ne-am îndreptat spre poartă… Niciun stres… Când am ajuns la poartă, era ultima strigare pentru zborul spre Fălticeni… La 10 și un sfert decola avionul. L-am prins din întâmplare? Nu cred… Urma să fim cazați la un văr…
(fără a schimba punctuația, pentru a nu afecta persoana autorului, datele din fragment au fost modificate)
Și cazul acesta nu este singular. Așa cum remarcam la început, o mulțime de persoane din generația mea de cristal au tendința ca după fiecare propoziție să arunce câte trei puncte.
Prieteni, țin să reamintesc, celor ce au uitat, că limba română dispune și de alte semne de punctuație, cum ar fi punctul, virgula, punct și virgula, semnul exclamării, semnul întrebării.
Păstrați punctele de suspensie pentru situațiile când sunt necesare!
În rest, numai bine! Ori, mai corect spus, numai Binele să-L aveți!
Kristallherz 
Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
Ah, de cîte ori m-am enervat în situația în care citeam cîte un text al celor care au ezitări ortografice și le ascund prin puncte puncte. Acolo unde nu se știe regula despre virgulă, punct și virgulă, unde nu se poate marca o propoziție absolută….. .se pun ….. și nu cîte 3, cîte 5 sau 7, ca să ne sature. Mulțumim pentru acest articol.
saracu de tine! esti induiosator! n-ai timp nici sa deschizi laptopul, dar sa urmaresti si sa numeri punctele la altii, iti gasesti timp! pacat ca nu s-a gasit cineva sa te plateasca!
Simo, nu i-a luat mult sa le citeasca. L-au ajutat mult ei, grupandu-le cate trei. Si i-au usurat munca. E de trei ori mai simplu!
Si, ca de la cititor la cititor, iti recomand sa nu descurajezi numaratul punctelor prin argumentum ad hominem :d
Dragă Kristallherz,
Exemplul amendat de tine e potrivit!
Totuși, dacă Dostoievski, Baudelaire sau Ken Kessey, de exemplu, ar fi folosit în exces punctele de suspensie, criticii ar fi remarcat imediat că folosirea lor e o marcă stilistică.
Eu folosesc punctele de suspensie când nu vreau să termin fraza sau pentru a le da cititorilor ocazia să se oprească un pic mai mult asupra frazei respective. 🙂
Dragă A.Dama, îți înțeleg argumentele.
Ideea e să folosim punctele de suspensie cu sens. Nu am amendat folosirea lor, ci faptul că de foarte multe ori sunt utilizate nejustificat și în exces.
De le-ar pune și ceilalți ca dumneata, cu scop, ar fi extraordinar!
🙂 frumos articol, si demn de luat in seama . 🙂 n-am sa pun …. va multumesc mult 🙂
Mulţumesc şi eu de apreciere!