De ceva vreme ma tot urmaresc niste ganduri. Se pare ca in seara asta m-am lasat prins de ele si incerc sa le astern pe foaia blogului meu pentru suflet. Le-am primit ca o revelatie in urma unor experiente personale.
Si asa incepe prima lectie despre dragoste…
In lumea noastra totul a devenit falsificabil, de la chibrituri la avioane si chiar pana la dragoste. Din acest motiv, oamenii adesea incurca falsul cu originalul, copia cu autenticul si minciuna cu adevarul.
Dragostea falsa o gasim pe toate drumurile. E sentimentul trecator imbracat in cuvinte pompoase. Profanare a dragostei adevarate prin reducerea ei la eros. E reactie provocata de realitatea materiala, fara puterea de a trece dincolo de ce se vede. Lipsita de spiritul de sacrificiu. E doar o copie ieftina.
Exista insa o iubire falsa greu demascabila si lesne de confundat cu cea autentica. E asemenea unui trandafir artificial ornamentat frumos care la prima vedere pare natural. E iluzia optica a celor sinceri, dar lipsiti de profunzime.
Aceasta stie sa daruiasca, insa numai in schimb avantajos. E o simpla afacere profitabila: cineva ofera dragoste in favoarea unor calitati ale celuilalt. Daca nu exista nimic de castigat nici nu se discuta. E ceea ce spuneam candva prin expresia: multi vor de la tine cate ceva, prea putini te vor pe tine.
Cu alte cuvinte inseamna sa fii indragostit de calitatile unei persoane si nu de ea insasi. Sa iubesti motivat pentru ca face sau are si nu pentru ca este!
Pentru multi asta-i tot ce inseamna dragostea.
Inchei cu speranta ca mai exista insa cineva viu in suflet pe lumea asta si in stare sa deosebeasca adevarul.
Alinn V. 05.12.2010
Kristallherz 
Dragoste adevarata nu exista?
Daca exista falsul, atunci trebuie sa existe si un original. Despre asta insa cu alta ocazie.
Cu siguranta exista!:)
Hmm…in toti exista dragostea adevarata, dar aceasta se revela numai in fata jumatatii kre i pe masura fiecaruia. Este ca intr un puzzle de numai doua piese: exista o singura parte de carton care este a ta, care te completeaza. Pana cand gasim jumatatea cartonata a puzzle lui nostru cu totii riscam sa iubim fals, dar numai fiindca suntem in cautarea originalului…poate nici nu ne dam seama de falsitatea de care dam dovada…pentru ca suntem oameni, pentru ca suntem fiinte perfectibile. Pentru ca menirea noastra este sa ne unim….sa cream puzzle uri frumos colorate:x
Interesant ceea ce spui.
Eu cred ca dragostea adevarata tine absolut de tine/mine si nu de persoana asupra caruia se manifesta. Cred, de altfel, ca dragostea naste o unitate indestructibila si nu ca aceasta unitate(puzzle-ul) creaza dragoste. Iubirea e o cauza nu un efect, o alegere nu o reactie. Despre asta insa poate cu alta ocazie.
Ai spus ca iubirea este o cauza, si ca tine de persoana care o ofera , nu de cea asupra careia o manifestam. Citind asta, mi-am amintit de un pasaj citit recent din „Citadela”-A. Exupery. Daca ar fi sa-ti completez raspunsul, te invit sa vizitezi blogul meu, unde am postat acel pasaj 🙂
Atunci de ce se mai numeste dragoste impartasita? Nu tine oare de ambele persoane? Nu e oare ‘doi sau nimic’ ? Iar unitatea aceea nu creaza dragostea, unitatea este dragostea deja formata. Cand vorbim de dragoste nu exista stiinta sau legi, nu vorbim de cum se creaza; sunt sclipiri, scantei…
Sunt de acord cu tine- dragostea este cauza, ea atrage dupa sine efectele.
De fapt dupa ce ne descoperim urmeaza complexitatea dragostei…acolo-i mult efort depus si depinde intr-adevar de fiecare in parte. Nu crezi?
De acord Dana- totul se joaca in 2! Insa eu vorbeam de cu totul altceva- de o dragoste in care multi cred, dar care totusi nu e cea adevarata.
Complicat intr-adevar. O sa vina si cea adevarata.
Succes in asteptarea/cautarea ei!
Am descoperit-o! Urmeaza sa o enunt intr-un viitor post.
Astept urmatorul mesaj cu nerabdare, desi deja, vag, stiu despre ce e vorba…
[…] visatorii nostrii, cu o dragoste curata care nu se reduce doar la eros cum spunea un prieten (Aici), visatori care au intr-adevar viziuni de marimi gicate, de marimea unui Dumnezeu.Unde au disparut […]
Esti prea adanc, bai frate.
Chiar asa?:D
Te exprimi incredibil..imi place profunzimea din care izvorasc cuvintele tale si sunt sigura ca esti o persoana interesanta…o spun din admiratie, fara nici un alt substrat…
Multumesc Lavinia. Chiar aveam nevoie de o incurajare. Nu am mai scris demult… dar nu ma voi opri acum.
…in timp ce citeam aceste randuri despre dragoste, mi-a venit in minte aceasta poezie… (nu stiu daca exista dragoste falsa sau sentimente trecatoare sau dragoste superficiala, dar stiu ca exista o dragoste adevarata, pe care, daca am descoperit-o, am gasit tot sensul.)
Iubirea noastră-i mai frumoasa
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!
Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.
Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plâns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.
Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă când iubim
e un fior din veşnicie.
Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipeşte-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.
Costache Ioanid
Nu știu cum am omis acest comentariu. Poate pentru ca scriu din ce în ce mai rar și întru din ce în ce mai puțin pe aceasta pagină.
Acum ca am scris o noua postare am găsit și poezia asta.
Citind poezia nu pot decât sa spun că viața mea atârnă de dragostea Lui. E tot ce mi-a rămas după multele dezamăgiri și eșecuri în care și eu am dezamăgit la rândul meu. Iubirea lui, în ciuda a ceea ce sunt, e ceea ce îmi da valoare, chiar și atunci când eu însumi îmi spun ca sunt vrednic de dispreț. Pe iubirea Lui vreau să mă razim când totul în jurul meu și în mine parcă se surpă.