Acest post are ca punct de plecare textul biblic din Marcu 5: 1-20 care ne relateaza episodul dramatic al vindecarii unui indracit de catre Iisus Hristos Domnul (pentru cei care nu cunosc si sunt interesati voi afisa pasajul biblic la finalul postului).
Intamplarea este una simpla si provocatoare la meditatie.
Iisus ajuns in tinutul Gadarenilor este intampinat de un om stapanit de duhuri necurate. Situatia acestuia era una absolut critica: posedat de forte demonice, locuia in morminte; lipsit de proprie vointa, nu se mai putea controla pe sine si nimeni nu-l putea domoli. Un om fara vreo speranta si fara vreo sansa de reabilitare. Insa Iisus, prin puterea-i dumnezeiasca realizeaza imposibilul: porunceste demonilor sa iasa din respectivul om alungandu-i intr-o turma de porci care apoi se vor ineca in mare. Sfarsitul intamplarii e de-a dreptul tragic: Iisus este alungat de cei ce vazusera cele intamplate.
Dramatic! Scandalos! Nedrept! Sa vindeci un om irecuperabil, sa redai viata unui nenorocit posedat si sa fii alungat pentru ca ai sacrificat in schimbul acestei minuni niste porci!? Cum se poate ca omul sa fie mai putin important ca o turma de animale de casa!? Cat sa valoreze o turma de porci in comparatie cu nepretuitul suflet al omului!? Cat de irational si nebun sa fii ca sa-L alungi pe Dumnezeul intrupat pentru o paguba ca asta!? Ce porci sa fi fost aceia mai importanti ca Insusi Dumnezeu!?
Iisus a plecat din tinutul lor. Iisus nu negociaza si nu ramane cu sila acolo unde nu este dorit, acolo unde pretul porcilor egaleaza cu Sine si cu omul.
Meditatie:
Oare nu exista si in viata noastra mici idoli de ignat, nesemnificativi in ochii cerului, dar care pentru noi (constienti sau nu) au o valoare mai presus de cea a lui Dumnezeu? Oare nu avem si noi porcusorii nostri dragalasi cu care ne ocupam zilnic uitand de Iisus si de sufletul nostru (televizorul, calculatorul, fotablul etc.)? Nu suntem si noi oare la fel de nesabuiti uneori incat ii spunem Celui venit sa ne mantuie: <<Te rog, pleaca! am altceva mai important!>>? Nu cumva avem si noi propriile nimicuri mai importante uneori ca oamenii cu suflet vesnic din jurul nostru?
Pentru cei ce se regasesc in cele de mai sus: Dumnezeu sa ne ierte si sa ne schimbe asa incat Iisus sa fie cel mai valoros pentru noi!
Pentru ceilalti: va urez sa ramaneti perfecti dupa cum credeti ca sunteti!
PS: Pentru nestiutorii de Biblie, iata textul:
1. Au ajuns pe celalalt tarm al marii, in tinutul gadarenilor.
2. Cand a iesit Isus din corabie, L-a intampinat indata un om care iesea din morminte, stapanit de un duh necurat.
3. Omul acesta isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant.
4. Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile, si nimeni nu-l putea domoli.
5. Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre.
6. Cand a vazut pe Isus de departe, a alergat, I s-a inchinat
7. si a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preainalt? Te jur in Numele lui Dumnezeu, sa nu ma chinuiesti!”
8. Caci Isus ii zicea: „Duh necurat, iesi afara din omul acesta!”
9. „Care-ti este numele?”, l-a intrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a raspuns el, „pentru ca suntem multi.”
10. Si Il ruga staruitor sa nu-i trimita afara din tinutul acela.
11. Acolo, langa munte, era o turma mare de porci care pasteau.
12. Si dracii L-au rugat si au zis: „Trimite-ne in porcii aceia, ca sa intram in ei.”
13. Isus le-a dat voie. Si duhurile necurate au iesit si au intrat in porci; si turma s-a repezit de pe rapa in mare: erau aproape doua mii, si s-au inecat in mare.
14. Porcarii au fugit si au dat de stire in cetate si prin satele vecine. Oamenii au iesit sa vada ce s-a intamplat.
15. Au venit la Isus, si iata pe cel ce fusese indracit si avusese legiunea de draci, sezand jos imbracat si intreg la minte; si s-au inspaimantat.
16. Cei ce vazusera cele intamplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel indracit si cu porcii.
17. Atunci au inceput sa roage pe Isus sa plece din tinutul lor.
Alinn V. 12.11.2010
Kristallherz 
Cu siguranta asa e. In viata mea observ cum risipesc resurse ca timpul sau bani sau altele de genul acesta pe porcusorii mei „micuti”. Cineva spunea ca pasiunea cuiva se observa in cuvintele acestuia, despre ce vorbeste cel mai mult, cu ce isi ocupa timpul cel mai mult. Cu alte cuvinte, in disperata incercare de a renunta macar pentru putin timp la ipocrizie, sa recunoastem ca pasiunile noastre, luate dupa aceasta unitate de masura, cea a vorbelor, sunt cu totul altele decat cele ceresti, decat Domnul Isus. Domnul sa ne ierte, si sa ne ajute sa traim adevarul. Acel adevar de care spune Biblia ca ne va face liberi, liberi in fata viciilor noastre. Amin?
Se apropie acum Ignatul. E o sansa sa mai scapam de ei.
Sa nu-mi spui ca nu ai inteles de ce L-au rugat sa plece. Stii foarte bine ca nu pentru paguba produsa. Erau infricosati foarte. Daca un astfel de Om le-a facut asta la porci, ar putea foarte bine sa le faca si lor asemenea lucruri sau poate mai rau, gandeau ei.
Probabil, dar din Evanghelii reiese altfel. In general, Iisus era cautat, urmat de oameni pentru minunile Sale. Mai in toate cazurile, multimea, vazand lucrurile extraordinare pe care le facea El, era entuziasmata. Ideea generala desprinsa in acest sens este ca multi Il urmau pentru senzational, doreau sa faca semne si minuni, iar nu ca se temeau din pricina aceasta.
Nu uita un lucru : minunile Domnului Nostru Iisus Hristos nu erau niste minuni violente. Vindecari, invieri, mers pe apa, inmultirea merindelor si celelalte, intr-adevar ii entuziasma. Dar treaba cu duhurile si cu porcii care s-au omorat, probabil a fost mai mult decat ar fi vrut ei sa vada. I-a infricosat pentru ca se temeau pentru ei, se temeau de un om care ar fi putut sa le faca lucruri ca acelea. Se temeau de El pentru ca L-au rugat sa plece, nu L-au alungat cu forta. Deci, sa nu denaturam.
Da, e adevarat ca l-au rugat sa plece, dar oare e justificat faptul ca le-a fost teama ca le va face rau chiar Cel ce vindecase, cu putin timp inainte, un indracit? Aici nu inteleg teama. Daca ar fi facut ceva rau, ar fi fost de inteles sa le frica frica sa nu se repete si cu ei.
Corect, noi nu le intelegem teama. Dar suntem cu 2000 de ani mai credinciosi decat ei. Nu , am gresit. Avem 2000 de ani de experienta in sensul credintei iar unii dintre noi chiar cred. Cei care cred, nu inteleg spaima celor care nu cred.
Completez spunand ca avem si 2000 de ani de experienta pe calea pacatului. Ferice de cei ce cred! E necesar sa credem, dar nu numai! Biblia spune ca pana si dracii cred si se infioara. Dar la ce folos?
Avem nevoie de credinta, dar si de renuntarea la pacat. Ele sunt un cuplu invariabil!