Nu am nicio introducere.
Suntem un popor care ne batem joc de tot ce exista. Constat cu amaraciune ca asta a devenit principala noastra ocupatie, bineinteles dupa clasicele manele. Ne e asa de lesne sa ne batem joc… si nu vrem sa facem exceptie in niciun domeniu.
Copiii isi bat joc de parinti. Nu mai stiu sa fie recunoscatori si au uitat ce inseamna respectul. Nici nu-i intereseaza. Nu au de gand sa faca nimic pentru cei ce le-au dat viata. Vor doar banii lor. Nu sunt obisnuiti sa spuna multumesc si cred ca totul li se cuvine. Unii, ca rasplata pentru munca ce o depun in fiecare zi pentru ei, ii mai si injura.
Generatia noastra tanara isi bate joc de scoala. Astazi e la moda sa fii prost, dar nu fara scoala- prost cu diploma. E in trend sa nu citesti alte carti in afara de cele de joc. Nota 5 e cea mai mare ambitie a degeneratiei noastre. Daca cumva ia vreunul 10 e catalogat ca fraier. Cu cat treci mai rar pe la scoala, cu cat stii mai aproape de nimic si cu cat dai mai mult dovada de tupeu in fata profesorilor, cu atat esti mai apreciat de colegi. Scoala a ajuns bataie de joc.
Ne batem joc de tara noastra si de pamantul pe care ni l-a dat Bunul Dumnezeu. Nu iubim natura. Avem talentul de a ruina totul. Ingropam orasele si satele sub gunoaie. Ne place sa traim in mizeria si duhoarea asta. Ne-am obisnuit in cocina noastra moderna parfumata cu Hugo Boss.
Ne batem joc de orice fel de legi si reguli sociale, morale si de bun simt. Nu respectam nimic. Trecem mereu ostentativ pe rosu. In Romania bunele maniere nu mai exista.
Ne batem joc de semeni. Nu mai stim sa respectam pe cei de langa noi. Suntem prea orgoliosi, mandrii si egoisti. Nu ne pasa de nimeni. Iubirea se cumpara azi. Am pierdut bunatatea si spiritul de toleranta. Ne suparam prea usor si ne trece prea greu. Ne dam in cap unii altora- uneori si la propriu. Nu ne mai intelegem cu nimeni. Incercam sa razbim singuri calcand peste cadavre.
Am ajuns pe culmile dezumanizarii astfel incat ne batem joc de noi insine, de viata noastra, de sufletul nostru. Am pierdut pana si minimul de respect fata de propriile persoane. Ne permitem orice fel de compromis. Eul nostru e in descompunere.
Iar realitatea cea mai dramatica – ne batem joc de Dumnezeu…
Nu am nici incheiere.
Alinn V. 13.09.2010
Kristallherz 
mda asa este … si din Norwey se vede si mai bine lucrul asta. Eu as fi mai adaugat un punct in scurtul tau material ” ne batem joc de noi insine” astazi in Oslo au fost gasite 16 minore care se prostituau…:( pacat ca nu mai avem respect nici pentru noi insine. Cum sa mai aiba altii daca noi „batem joc” si asta e singura noastra ocupatie.
Asa este din pacate! dar sunt unii care invata si pun suflet la scoala si cel mai mul isi doresc ca sa ajungă om cinstit cu facultate si nu cu note căpatate ci meritate. Rareori se gaseste in Romania un astfel de om.
Ada Milea avea dreptate deci in cantecul ei:
:|… nu cred ca mai e ceva de adaugat. Chestia e ca daca te ridici si spui asta, iti asumi consecintele. In cazul meu, cand am facut greseala de a fi transparent nu au mai vorbit jumatate de cls cu mine. Generatia mea nu numai ca se chinuie sa faca lucrurile astea(desi parca raul era usor de facut) dar chiar i se pare normal ce face. Eh in fine… Domnul sa se indure 😐
Nu am ce consecinte sa-mi asum. E doar o realitate dura pe care nu doar eu o vad. In mocirla asta traim zi de zi ca acasa.
Si totusi, ca si crestini suntem chemati sa nu ne batem joc.
Haideti sa nu ne mai lamentam si sa nu mai acceptam situatia, si sa facem o schimbare. Schimbarea incepe in viata noastra. Putem sa traim exemplar, pentru ca suntem copiii Lui. Haideti sa-L lasam pe Dumnezeu sa inceapa schimbarea in inimile noastre.
da…o realitate dura,dar din pacate prea reala…
Ne batem joc..pentru ca nu ne pasa de noi.. Multi nu vad sensul vietii asteia.
si totusi exista un sens…
Eu, de fiecare data cand am spus asta intr-un fel sau altul…si-au batut joc… as printa ce ai scris tu mai sus si le-as da tuturor celor pe care ii vad pe strada… E dureros de adevarat, o realitate care, daca nu L-am avea pe Dumnezeu, ne-ar distruge (daca nu L-am avea pe el, probabil n-am vedea astfel lucrurile)
Doamne ai mila!
…ne sinucidem fara sa ne dam seama…
Unul din lucrurile pe care le-ai atins, bataia de joc vis-a-vis de scoala, m-a tulburat in ultimul timp; nu spun ca nu sunt foarte multi tineri care invata cu drag si sunt constienti ca scoala isi are vremea ei, dar in jurul meu parca am intalnit numai tineri (si unii din mediul crestin) care fac o virtute din a-si bate joc, de exemplu, de ideea de a invata limba franceza si ce bine e ca desi nu stiu nimic la materia respectiva au note destul de mari. Sau am auzit odata dimineata in autobuz doua fete care aveau o discutie intr-un limbaj de margine de lume (sau mahala): „Tu, ai citit despre Eminescu, fraieru` ala?” „Bine, tu, da cine-i Eminescu ca sa citesc despre el… Da` ce, el o stiut cine is io?” Sau am in jurul meu multi cunoscuti care nu au citit nicio carte decat probabil cand erau in clasele primare. Mi se pare inadmisibil mai ales ca fetele sa nu citeasca nicio carte. Cum isi petrec acesti tineri viata? Unii spun ca noi ca si crestini e suficient sa citim Biblia. Ei bine, imi iau dreptul sa cred ca nici Biblia nu o citesc pe rupte pentru ca toti se plang ca nu au timp… decat de „Romanii au talent”, „Vocea Romaniei”, „Master Chef” etc etc sau stiu toate fileme noi care ruleaza in mall-uri. Din pacate aceasta este lumea romaneasca in care traim si e o lume trista.
Nu demult, ci chiar aseară, un prieten le-a prezentat unor adolescenți două poezii de dragoste, pentru a face diferența de calitate și profunzime: una scrisă de Eminescu, iar cealaltă de un renumit compozitor de versuri pentru manele. Cu toate astea, în general, Eminescu e considerat, de generația noastră de cristal, ca fiind un fraier demodat, în timp ce maneliștii sunt foarte apreciați. Ori lumea asta s-a întors pe dos, ori câțiva din noi au înnebunit.
În urmă cu o lună am vazut un manifest al unor copii care provocau lumea la cititul cărților. „Ești ceea ce citești”, spuneau ei. Dacă ar fi să ne luăm după această lozincă, mulți dintre tinerii zilelor noastre sunt „nimic”. Pentru că mulți nu citesc nimic.
Un efect al creștinismului constă în aceea că ar trebui sa ne deschidă mintea. Un exemplu grăior în acest sens este bunica mea, care are doar 4 clase, însă dupa ce s-a intors la Dumnezeu (la varsta de 56 de ani), a citit de 10 ori mai multe cărți decât citise toată viața până atunci.
Un consecință tragică pe care o remarca prietenul aseară e că ne va fi foarte greu să înțelegem oceanul infinit al dragostei lui Dumnezeu, dacă noi toată viața n-am știut decât să ne jucăm în băltocile dragostei promovate de noul val de subcultură.